“Pământul este stabil şi rigid, deşi se mişcă în jurul soarelui cu o mare viteză; apa este fluidă şi fluentă; aerul este mai «fluid», mai subtil şi mai fluent şi se poate deplasa cu o mare rapiditate când se pun în mişcare curenţii atmosferici; lumina este şi mai sensibilă, se deplasează cu o şi mai mare viteză decât apa şi aerul, poate parcurge în spaţiu, într-o secundă, distanţe inimaginabile. Dacă lumina are o atât de mare mobilitate, putând parcurge spaţii imense într-o durată de timp absolut neglijabilă, cum ar trebui să fie spiritul creat, cât de uşor şi de rapid şi, în sfârşit, cum trebuie să fie spiritul cel necreat, Duhul Sfânt, Domnul Însuşi? Poate fi oare comensurabil? Dacă lumina se răspândeşte cu o iuţeală uluitoare, cât de repede trebuie să se răspândească în spiritele raţionale create Lumina cea necreată, Izvorul oricărei lumini şi a toată făptura. În sfârşit, cum cuprinde ea – Lumina cea atotfăcatoare – toate făpturile Sale, noianul de lumi? Slavă Ţie, Lumină nematerialnică, necreată, care luminează pe tot omul care vine în lume (Ioan 1, 9)!”. (Sfântul Ioan din Kronstadt, Viaţa mea în Hristos)
Sfântul Ioan din Kronstadt - despre “Lumina cea necreată, Izvorul oricărei lumini şi a toată făptura”
