“Dacă oamenii consacră atât de mult timp forfotei vieţii zilnice, făcându-ne pe noi să-i aşteptăm în zadar până îşi termină treburile, atunci de ce n-am face aşa şi noi, slujitorii lui Dumnezeu, lucrând cele duhovniceşti fără grabă, temeinic, cu tâlc, simţit, cu cea mai mare evlavie şi sârguinţă înaintea lui Dumnezeu, citind rar, desluşit rugăciunile? Mai bine să aştepte ei decât să-i aşteptăm noi. Aşa să fie, Doamne, la toate slujbele şi la toate Tainele. Da-ne nouă aceasta, «căci fără Tine nu putem face nimic» (cf. Ioan 15, 5)”. (Sfântul Ioan din Kronstadt, Viaţa mea în Hristos)
Sfântul Ioan din Kronstadt, despre forfotă şi rugăciune
