În cea de-a doua zi după marea sărbătoare a Pogorârii Sfântului Duh asupra Apostolilor, în lunea Rusaliilor, prăznuim Sfânta Treime, dar şi momentul în care s-a pus temelia Bisericii. “Căci Trei sunt Care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti Trei, Una sunt” (I Ioan, 5,7). Astăzi se face prăznuirea Sfântului Duh – Mângâietorul –, a treia persoană a Trinităţii, aşa cum spune Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii: “Întru această zi, prăznuim pe însuşi Preasfântul şi de viaţă făcătorul şi întru tot puternicul Duh, Care este unul din Treime Dumnezeu”.
În anul 325, Împăratul Constantin cel Mare a convocat la Niceea primul Sinod Ecumenic, la care au participat 318 episcopi. Aici a fost condamnată erezia lui Arie şi au fost elaborate primele opt articole ale Simbolului Credinţei (Crezul), cu privire la Dumnezeu – Tatăl şi la Dumnezeu – Fiul. La cel de-al doilea Sinod Ecumenic, desfăşurat la Constantinopol în anul 381, la iniţiativa împăraţilor Graţian şi Theodosius, au fost elaborate şi ultimele articole ale Crezului, completându-se dogma despre Sfânta Treime, prin Duhul Sfânt – “Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin proroci”.
