În ziua a opta a lunii iulie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Mucenic Procopie, din Cezareea. Acest mucenic al lui Hristos a trăit pe vremea lui Diocleţian. Era din cetatea Elia, adică din Ierusalim, fiind născut din tată binecredincios, care mărturisea pe Hristos şi din mamă necredincioasă, slujitoare de idoli. “După moartea tatălui său, aducându-l maica lui la Diocleţian care se afla în Antiohia, l-a făcut duce al Alexandriei, cu porunca să-i chinuiască pe creştini. Dacă a purces pe cale spre Alexandria, fără veste, se făcură tunete şi fulgere, şi auzi el un glas din cer, chemându-l pe nume. Rugându-se sfântul ca să i se arate mai limpede cel ce-i grăia, i s-a arătat o cruce ca de cristal, şi glas s-a făcut de la cruce zicând: «Eu sunt Iisus cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu». Şi învăţând el toată taina orânduielii credinţei noastre, s-a întors la Schitopoli, şi a poruncit să-i facă o cruce de aur şi de argint, după chipul ce i se arătase. Îndată ce s-a gătit crucea, s-au arătat pe ea trei icoane, având scriere evreiască, care arată ale cui sunt icoanele. Deasupra scria: «Emanuel», iar de o parte, scria «Mihail», şi de altă parte, «Gavriil», închinându-se şi sărutând Crucea şi icoanele, Procopie s-a întors în Ierusalim” (Vieţile sfinţilor de peste tot anul).
Silit de maică-să să aducă jertfă de mulţumire la idoli, el a refuzat, fiind pârât de aceasta la împărat că este creştin. “Iar împăratul a trimis poruncă la Ulchie, ighemonul Cezareii Palestinei, să cerceteze pe sfântul. Şi fiindcă sfântul nu s-a plecat că să jertfească la idoli, a fost chinuit în multe feluri, dar a fost slobozit prin arătarea Domnului şi numit Procopie în loc de Neania. Fiind dus la capiştea idolilor, prin rugăciunea sa a surpat idolii. Văzând minunea aceasta, ostaşii a două căpetenii, cu tribunii lor, anume Nicostrat şi Antioh şi douăsprezece femei singlitice, împreună şi cu maică-sa, Teodosia, au crezut în Hristos. Pentru aceasta, ostaşilor li s-au tăiat capetele, iar pe femei le-au chinuit fără milă. După aceea sfântul a fost supus la grele şi nenumărate chinuri în timpul cărora a săvârşit multe minuni. Apoi şi-a luat sfârşitul prin sabie, şi s-a suit încununat la cer”. (Vieţile sfinţilor de peste tot anul).
