În cea de-a şasea zi a lunii august, creştin ortodocşii prăznuiesc Schimbarea la Faţă a Domnului, unul dintre cele 12 praznice împărăteşti de peste an.
Înainte de sfintele şi mântuitoarele Sale patimi, Domnul Iisus Hristos a arătat ucenicilor Petru, Ioan şi Iacov, pe muntele Taborului, slava Sa dumnezeiască. "(...) Iisus îi luă pe Apostolii Săi preferaţi : Petru, Iacov şi Ioan ; ducându-i deoparte, urcă pe un munte înalt - muntele Taborului în Galileea - ca să se roage. Se cuvenea într-adevăr ca cei care aveau să asiste la suferinţa Sa la Ghetsimani şi care aveau să fie martorii cei mai importanţi ai Patimilor Sale, să fie pregătiţi pentru această încercare prin priveliştea slăvirii Sale. (...) El îi urcă pe munte, ca simbol al înălţării spirituale care, din virtute în virtute, duce la dragoste, virtute supremă care deschide calea contemplării dumnezeieşti. Această înălţare era de fapt esenţa întregii vieţi a Domnului care, fiind înveşmântat cu slăbiciunea noastră, ne-a deschis drumul către Tatăl, învăţându-ne că isihia (liniştirea) este mama rugăciunii, iar rugăciunea este cea care arată către noi slava lui Dumnezeu”, aflăm din volumul "Vieţile sfinţilor de peste tot anul'.
Sfânta Scriptură ne arată că "pe când se ruga, deodată, faţa Sa deveni o alta, Se schimbă şi sclipi ca soarele, în timp ce hainele Sale deveniră strălucitoare, de un alb scânteietor, cum nu poate înălbi pe pământ înălbitorul” (Marcu 9, 3).
Faţa Mântuitorului a strălucit pe muntele Taborului asemenea unui izvor de lumină. Sfântul Ioan Damaschin, ne spune în "Predică la Schimbarea la Faţă”, că Domnul "S-a schimbat la Faţă nu asumând ceea ce El nu era, ci arătându-le Apostolilor Săi ceea ce El era, deschizându-le ochii şi, din orbi cum erau, făcându-i văzători”. "Dumnezeu este lumină, iar vederea Sa este lumină” , spune Sfântul Simeon Noul Teolog. “Lumina lui Dumnezeu, care permisese mai întâi Apostolilor să îl «vadă» pe Hristos, îi ridică la o stare superioară viziunii şi cunoştinţei omeneşti când ea străluci mai puternic. Ieşiţi în afară de tot ce este vizibil şi chiar din ei înşişi, ei pătrunseră atunci în întunericul supra-luminos, în care Dumnezeu petrece (Psalmii 17:12) şi «închizând uşa simţurilor lor», ei primiră revelaţia Tainei Treimii, care este mai presus de orice afirmaţie şi de orice tăgăduire. Încă insuficient pregătiţi revelaţiei unor asemenea taine, căci nu trecuseră încă prin încercarea Crucii, Apostolii se înspăimântară cumplit. Dar când îşi ridicară capetele, îl văzură pe Iisus, singur, redevenit că mai înainte, Care se apropie de ei şi îi linişti. Apoi, coborând din munte, El le ceru să nu vorbească nimănui de cele ce văzuseră, până când Fiul Omului nu se va scula din morţi. Înainte chiar de a îndeplini Mântuirea noastră prin Patimile Sale, Mântuitorul arată atunci că scopul venirii Sale în lume era tocmai să aducă pe tot omul la contemplaţia slavei Sale dumnezeieşti”. (Vieţile sfinţilor de peste tot anul).
Biserica a rânduit dezlegare la peşte la marele praznic al Schimbării la Faţă.
