Biserica ortodoxă îi prăznuieşte la 18 august pe Sfinţii Mucenici Flor şi Lavru. Sinaxarul ne spune că aceşti sfinţi au fost gemeni, fiind tăietori în piatră, meşteşug pe care îl învăţaseră de la Sfinţii Proclu şi Maxim. “După ce au mărturisit dascălii lor pentru Hristos, ei s-au dus la Iliric, în ţara Dardaniei, în cetatea Ulpianilor, unde cercând pietre de metaluri, îşi săvârşeau meşteşugul lor pe lângă Licon ighemonul. Apoi au fost trimişi de acesta către Liciniu feciorul Elpidiei împărăteasa. Liciniu dându-le bani, le-a poruncit să zidească o capişte idolească, dându-le şi planul acesteia. Dar sfinţii luând banii, i-au împărţit la săraci; şi noaptea se rugau către Dumnezeu, iar ziua lucrau tare şi înfrumuseţau locaşul; şi peste puţine zile l-au şi isprăvit, fiind sfinţii ajutaţi şi întăriţi de îngeri. Atunci îndată Merentie popa cel idolesc a crezut în Hristos, crezând mai înainte şi fiul său Atanasie, căci îi tămăduiseră sfinţii ochiul cel orb al lui. Şi strângând mucenicii lui Hristos săracii, cărora le dăduseră banii, au legat idolii cu streanguri de grumaji, şi i-au tras jos. După aceea, aprinzând lumânări multe, au închinat biserica lui Dumnezeu şi o sfinţiră lui Hristos, zicând: «Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, lauda Apostolilor şi bucuria mucenicilor», înainte-mergând cinstita Cruce. Iar dacă a aflat Liciniu de aceasta, a poruncit să se aprindă un cuptor şi să bage în el pe săracii care luaseră banii şi sfărâmaseră idolii; în care aceia şi-au dat sufletele” (Vieţile sfinţilor de peste tot anul).
Sfinţii Flor şi Lavru au fost legaţi la roata unui car, bătuţi, apoi trimişi la ighemonul Licon, care i-a băgat într-un puţ adânc, unde se rugau lui Dumnezeu şi pentru cei ce aveau să le facă pomenirea, şi pentru bunăstarea lumii, pentru încetarea prigoanei; şi aşa şi-au dat sufletele. Peste câţiva ani au fost scoase cinstitele lor moaşte din puţ, şi aşezate cu cinste în racle, care izvorau miruri şi izvoare de tămăduiri celor ce se apropiau de ele.
