Calendar ortodox 16 august: Sfinţii Martiri Brâncoveni

An de an, la 16 august, creştin ortodocşii îi prăznuiesc pe Sfinţii Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod, Ştefan, Radu, Matei şi pe Sfetnicul Ianache Văcărescu.

Dreptcredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu s-a născut în localitatea Brâncoveni, Romanaţi. A fost ctitor al multor biserici şi mănăstiri asemenea stră­moşului după tată, Sfântului Vo­ievod Matei Basarab. "A purtat grijă pentru toţi românii din cele trei principate şi în special pentru românii transilvăneni, aflaţi sub stăpânire habsburgică. Un om de o evlavie şi o moralitate ireproşabile, tată a unspre­zece copii, căsătorit cu Maria Doamna, fiica lui Neagoe şi nepoata lui An­tonie Vodă din Popeşti, a întrecut pe toţi domnii creştini prin martiriul său, al celor patru feciori ai săi şi al sfet­nicului Ianache Văcărescu", explică părintele profesor Emil Nedelea Cărămizaru, paroh al Bisericii Sfântul Gheorghe Nou, lăcaş de cult în care se găseşte mormântul Sfinţilor Martiri Brâncoveni şi sfintele moaşte ale domnitorului martir.
Domnitorul Şerban Vodă Cantacuzino l-a iubit nespus pe Constantin Brâncoveanu, care i-a fost nepot, iar pe patul de moarte i-a încredinţat pecetea domnească. După moartea acestuia, boierimea şi dregătorii ţării i-au cerut lui Constantin Brâncoveanu să primească domnia Valahiei. "Primul lucru pe care l-a împlinit a fost să continue tipărirea Bibliei de la Bucureşti, din 1688, monument de limbă româ­nească, pe înţelesul tuturor românilor din toate provinciile ţării. Toată domnia sa de peste 25 de ani a fost vreme de pace, ţara nu a cunoscut război, de­şi era înconjurată de trei imperii pu­ternice care o vrăşmăşeau – cel ru­sesc, cel otoman şi cel habsburgic. În acest răstimp Binecredinciosul Voie­vod Constantin Brâncoveanu a făcut să înflorească credinţa prin ctitorirea sfintelor lăcaşuri de închinare, cultu­ră, prin tipărirea multor cărţi, mai ales religioase şi de artă, sub toate as­pec­tele ei, creând un stil arhitectural românesc, care îi poartă şi numele, stilul brâncovesc. A purtat grijă alea­să, râvnă şi dragoste sfintelor lui Dum­nezeu biserici, atât în ţară, cât şi în întreaga lume ortodoxă. Dar mai mult decât toate a iubit Vodă cele do­uă lăcaşuri de suflet ale sale: Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti şi Mă­năstirea Hurezi din Judeţul Vâlcea. A întemeiat tipografii la Bucureşti, Sna­gov, Târgovişte şi Râmnicu-Vâlcea, având un sprijin devotat în Marele Ie­rarh şi Sfânt Antim Ivireanul", arată părintele profesor Emil Nedelea Cărămizaru.

Bănuit că ar trata pe ascuns împo­triva lor cu habsburgii şi ruşii şi invi­diat pentru averea pe care o avea, oto­manii i-au pus gând rău. Au contri­bu­it şi uneltirile rudelor sale, Cantacuzi­nii, care râvneau tronul. "La 25 martie 1714, în miercurea din Săptămâna Pa­ti­milor, a fost prins de către turci şi i-au fost jefuite averea şi bunurile fa­miliei. Vodă Brâncoveanu întâm­pină cu demnitate şi tristeţe aceste mari încercări, pe care le consemnea­ză în ul­tima sa scrisoare adresată Pa­tri­ar­hului Ierusalimului, Hrisant Nottara în aceeaşi zi de 25 martie 1714 (Buna Vestire): «Ieri, la 24 ale acestei luni, viind aici cu firman un oarecare Mus­tafa-Aga, Hambar-Emini, a adus şi ma­zilirea noastră, şi cu poruncă de aşa cuprins, ca să ne ducă la Ţarigrad cu soţia şi copiii şi ginerii noştri. Aceas­­tă întâmplare fireşte că este prea plină de jale şi de tulburare; dar, deoarece cunoaştem că a venit din multele noastre păcate, facă-se voia Lui cea sfântă. Iată că şi noi ne gătim şi după puţine zile plecăm. Şi Dumne­zeu să ne ajute. Deşi toată bo­ierimea noastră strigă şi cere să vie cu noi, to­tuşi nu ştim ce va ieşi. Şi sfinte­le-ţi rugăciuni să fie cu noi în toată viaţa». La Constantinopol, Constantin Brâncoveanu este aruncat în tenebroasa închisoare Edicule, a celor şap­te turnuri, unde a fost bătut şi schin­giuit aproape trei luni. Brânco­venii au fost supuşi la torturi inima­ginabile. Suferinţele şi chinurile lor au conti­nuat pentru toţi şi după mu­tarea lor la închisoarea Bostangi Basa, destina­tă demnitarilor turci. La torturile ne­sfâr­şite se adău­gau şi pâ­rele din ţară, ale Cantacuzi­nilor, ce alimentau lă­comia turcilor, care considerau că dom­nitorul, su­pra­numit de ei «Altn Bei», poseda averi fabuloase. În ziua de 15 august, la praznicul Adormirii Maicii Domnului, când Sfântul Voie­vod împlinea 60 de ani de viaţă şi 40 de ani de căsnicie cu Doamna Ma­ria, a fost scos din tem­niţă dimpreună cu fiii săi şi sfetnicul Ianache şi duşi la locul unde vor pri­mi cununile muce­niciei", adaugă părintele profesor.

Trupurile mucenicilor au fost arun­cate în apele Bosforului, iar cape­tele lor au fost purtate triumfal în su­liţe pe străzile Constantinopolului, apoi expuse la poarta Se­raiului şi aruncate ulterior în mare. Câţiva creştini au scos din valurile mării rămăşiţele pământeşti ale Brâncovenilor şi, în taină, le-au în­gropat în biserica Mănăstirii Pana­ghia Camariotissa de pe Insula Halki. Doamna Maria, soţia domnitorului, şi cei­lalţi membri ai familiei rămaşi în via­ţă au fost închişi la Constantinopol până în martie 1715, apoi exilaţi la Kutai, pe ţărmul răsăritean al Mării Negre. Aici au stat până în 1716 când au fost eli­beraţi şi au putut reveni în Ţara Ro­mânească. În anul 1720, doamna Ma­ria a adus în ţară osemintele muce­niceşti ale soţului său, acestea fiind înmormântate în Biserica Sf. Gheor­ghe Nou din Bucureşti. "Pe lespedea de marmură albă de deasupra mor­mântului, împodobită cu elemente decorative în stil brâncove­nesc, nu este precizat numele voievodului, pen­­tru că turcii nu îngăduiau acest lucru unui condamnat la moarte pentru «hainie» (trădare). Deasupra mor­mântului doamna Maria a aşezat o candelă de argint, filigranată, pe care era scris în slavoneşte: «Această candelă ce s-au dat la Sfenti Gheorghe cel Nou, luminează unde odihnesc oasele fericitului domn Io Constandin Brân­­coveanul Basarab Voievod şi ias­te făcută de doamna măriei sale, Ma­ria, carea şi măria-sa nădăjduieşte în Domnul iarăşi aice să i se odihneas­că oasele, iulie 12 zile, 7228 (1720)». ", subliniază părintele profesor Emil Nedelea Cărămizaru.

Racla cu sfintele moaşte ale domnitorului martir se află aşezată, spre închinare, la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din centrul Bucureştiului.