La 12 iulie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfintei Veronica. Sinaxarul ne spune că Sfânta Veronica era de loc din Cezareea lui Filip (Paneas). “Ea a fost cea tămăduită de Domnul nostru Iisus Hristos de curgerea de sânge care o chinuia de mulţi ani (cf. Matei 9, 20). În semn de mulţumire şi slavă adusă lui Dumnezeu, ea a turnat o statuie de bronz ce-l reprezenta pe Mântuitorul ţinând mâna unei femei îngenunchiate înaintea Lui. La picioarele statuii -unde pe o placă să pucea citi: Lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii - creştea o plantă tămăduitoare de orice boală. Veronica a aşezat această statuie în faţa casei ei, aşa încât toţi trecătorii să o cinstească şi să-şi aducă aminte de modelul ei, Dumnezeu-Omul. Ducând o viaţă sfânta, Veronica s-a dus la Dumnezeu, ca şi în ceruri să se bucure de Chipul Domnului” (Vieţile sfinţilor de peste tot anul).
După o tradiţie latină, sfânta Veronica a fost femeia care a şters faţa însângerată a Domnului, când îşi purta Crucea spre Golgota. Chipul Domnului ar fi rămas astfel imprimat pe mahramă, care a fost considerată astfel o icoană "nefăcută de mâna omenească". După o foarte veche scriere apocrifă, Faptele lui Pilat, Veronica (Berenice) era tocmai femeia vindecată de scurgerea de sânge, şi care, aflându-se în posesia unui portret al lui Hristos, s-a dus cu el la Roma, la împăratul Tiberiu. La moartea sa, portretul a fost transmis sfântului Clement, episcopul Romei (prăznuit la 24 noiembrie).
