La 10 august, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfinţilor Mucenici Lavrentie (Laurenţiu), Xist (Sixt) şi Ipolit. Despre Sfântul Laurenţiu se ştie că s-a născut în secolul al III-lea, în Spania, într-un orăşel aflat la poalele munţilor Pirinei. A fost trimis de tânăr la Saragoza pentru a-şi completa studiile iar aici l-a întâlnit pe viitorul episcop grec Sixt, care era pe atunci profesor la unul din cele mai renumite centre de studii ale acelor timpuri, legându-se astfel o bună prietenie. După o vreme, Sixt şi Laurenţiu, alăturându-se unui val de imigranţi spanioli, au plecat la Roma. Sixt a fost întronizat patriarh în anul 257 şi l-a hirotonit pe Laurenţiu diacon, primul între cei şapte diaconi care slujeau în Catedrala patriarhală şi avea în grijă tezaurul şi bogăţiile Bisericii şi distribuţia ajutoarelor şi milosteniilor la cei săraci. Tot în anul 257, împăratul Valerian publică edictul său împotriva Bisericii, prin care creştinii erau obligaţi să ia parte la cultul naţional al zeilor păgâni şi le interzicea să se mai adune în cimitire, ameninţând cu exilul sau cu moartea pe oricine nu s-ar fi supus poruncii. Valerian a comandat ca toţi episcopii, preoţii şi diaconii să fie omorâţi fără drept de apel. În anul următor, în ziua de 6 august, patriarhul Sixt este prins în timpul săvârşirii Sfintei Liturghii şi omorât prin decapitare. Acesta a fost înmormântat într-una dintre criptele cimitirului Sfântului Calist, numită "Cripta papilor”. Moartea Sfântului Laurenţiu a însemnat apoi declinul idolatriei romane. Mai mulţi senatori romani, văzând moartea sa martirică, au fost atât de puternic mişcaţi de credinţă şi eroismul său, încât s-au creştinat pe loc. Tot ei au fost cei care au luat trupul martirului şi l-au îngropat cu mare cinste pe data de 10 august 258, într-un loc cunoscut sub numele de Cimitirul Cyriaca, la est de Roma, pe Via Tiburtina.
Tot în această zi sunt prăznuiţi Sfântul Iron filosoful şi Sfinţii şase Mucenici din Vizie.
