“A dobândi rugăciunea înseamnă a dobândi veşnicia. Când trupul stă să moară, strigătul «Iisuse Hristoase» devine veşmântul sufletului; când creierul nu mai funcţionează şi este greu să ne aducem aminte alte rugăciuni, în lumina cunoştinţei dumnezeieşti ce purcede din acest Nume, duhul nostru se va înălţa spre viaţa cea nestricăcioasă”. (Arhimandritul Sofronie Saharov, “Rugăciunea, experienţa Vieţii Veşnice”).