“Amurgul este că o sărbătoare permanentă. Atunci bărbatul îşi termină munca lui, indiferent în ce domeniu lucrează şi, obosit, se întoarce către cămin. Trebuie să se întâlnească cu soţia, că de o zi întreagă n-a văzut-o, dar o zi întreagă s-a gândit la soţia lui. Acum se grăbeşte să-şi întâlnească copiii, să se bucure de ei; acum se întâlneşte omul cu familia. Acum vine acasă, la căminul lui, să se bucure de liniştea înserărilor, de liniştea amurgului. Este acelaşi lucru, ne-a rămas aceasta ca o reminiscenţă a întâlnirii lui Dumnezeu cu Adam. Adică bucuria pe care o simţea Adam – gândiţi-vă ce bucurie simţea Adam când venea şi se întâlnea cu Tatăl său, cu Dumnezeu. Vă rog, imaginaţi-vă, faceţi puţin uz de imaginaţie şi de gândire, întâlnirile acestea ale lui Dumnezeu cu omul. Cât d e fericit a fost omul că venea să se întâlnească cu Cel ce l-a creat! Dar cât de fericit era Dumnezeu că se întâlnea cu omul! Se întâlnea fericire cu fericire şi bucurie cu bucurie, se întâlnea omul cu Creatorul şi Creatorul cu omul. E extraordinar de miraculos! Şi de atunci a rămas acest Dar”. (Arhiepiscopul Iustinian Chira, “Convorbiri în amurg”)
Arhiepiscopul Iustinian Chira, despre revedere
