Academicianul Nicolae Dabija, scriitor şi istoric literar, îşi sărătoreşte ziua de naştete la 15 iulie. La ceas aniversar îi spunem “La mulţi ani!”
“Cel mai frumos moment al acestui an (al meu) a fost Festivalul Internaţional de Poezie de la Trieste (Italia), care mi-a acordat Marele Premiu. Acest eveniment mi-a întărit încrederea în poezie, în ziua ei de mâine, în forţa şi posibilităţile cuvântului. Se crede greșit că atât România, cât şi Republica Moldova sunt societăţi izolate, care nu lasă să penetreze în ele alte culturi. Ca să risipim acest «mit», guvernele statelor noastre ar trebui să găsească posibilități – aşa cum fac cele ale altor ţări, inclusiv al Spaniei, care mi-a făcut zilele trecute o invitaţie – să-şi promoveze valorile, care sunt adevărate cărţi de vizită ale unui popor”, mărturiseşte academinicanul Nicolae Dabija.
Ce proiecte editoriale a pregătit pentru partea a doua a anului 2015? “Romanul meu, de altfel primul meu roman, «Tema pentru acasă» a ajuns la a şasea ediţie, cu 37 000 de exemplare vândute. Lansat la Paris, unde a apărut la editura «Le societé des ecrivains», tradus în mai multe limbi, acesta m-a încurajat să scriu şi alte lucrări în proză. Sper, până la sfârşitul acestui an, să ofer cititorului o carte de proză la care am muncit în ultimii ani, dar şi un volum de poeme noi. De mai mulţi ani lucrez şi la o antologie de poezie veche românească, pe care sper s-o finalizez în 2015, car conţine poeţii noştri dintâi, de la Filotei cu un poem din 1396, Grigore Țamblac – cu un altul din 1402, Eustatie Protopsaltul cu versuri despre Ioan cel Nou de la Suceava scrise în 1511, cu poeţii Şcolii de psaltichie de la Putna (sec. XV-XVI) ş.a., pe care i-am tradus din slavonă, greacă, latină, poloneză, rusa veche după manuscrise descoperite la Moscova, Sankt Petersburg, Kiev, Istanbul ş.a. Aceste recuperări necesare vorbesc de faptul că poezia românească îşi are începuturile cu câteva secole mai devreme”, explică Nicolae Dabija..
Un gând la ceas aniversar:” Să aducem harta noastră în concordanţă cu hărţile lui Dumnezeu, care nu au graniţe trase prin mijlocul limbii române, dar nici prin altarele bisericilor noastre. Azi unica graniţă din Europa şi cea mai bine păzită, ca o mare ruşine, este doar cea dintre români şi români.
Mitropolitul Nestor Vornicescu afirmase la un Congres al Refugiaţilor Români: «Nu ne merge bine în ţară, pentru că n-am făcut ReUnirea!»
Ca să le meargă bine ţărilor noaste există o singură soluţie: să facem din două ţări una singură, aşa cum vrea Dumnezeu”.
