Actorul şi regizorul Dan Tudor îşi sărbătoreşte la 12 iunie ziua de naştere. La ceas aniversar îi spunem “La mulţi ani!”.
“Gaiţele”, ‘Bădăranii, “Un duel”…, sunt doar câteva din spectacolele din stagiunea curentă a TNB, respectiv Teatrului Metropolis, ce poartă semnătura regizorului Dan Tudor. Cum se îmbină actoria şi regia? “Mai rar fac lucrul asta, să şi joc, să şi regizez. În ultima vreme, mai mult am regizat. Spectacolele în care joc eu sunt mai puţine. Directorii m-au chemat pentru popularitatea proiectelor mele. Sunt piese la care lumea vine. Sunt piese, nu neapărat selecţionate în festivaluri, dar sunt selectate de public prin numărul foarte mare de spectatori, de reprezentaţii”, explică regizorul, menţionând că în premiera pe care o pregăteşte la Teatrul Metropolis, “Dator vândut”, de Eugène Labiche, pe rolul pe care îl joacă va fi dublat de, încă doi colegi: Marius Gâlea şi Pavel Bârsan.
“Sunt foarte multe spectacole regizate de mine, care se joacă, în care eu nu joc. Spectacolele mele pornesc de la un text şi devin foarte ale noastre. Eu, ca regizor, mă joc destul de mult. Chiar ieri, glumeam cu colegii de la Teatrul Metropolis, cu actorii, le spuneam că putem să schimbăm totul, dar să nu schimbăm titlul piesei…. Dar, până la urmă, şi titlul piesei a fost schimbat. Mă joc, îmi place să mă joc cu regulile teatrului, dar fără reguli stabilite iniţial. Mă distrez, fac piese cu prietenii mei, le şi spun că mie îmi place să fac piese cu cei cu care îmi place să stau la masă”, mărturiseşte Dan Tudor.
N-a visat să fie actor sau regizor, iar când era copil îşi dorea să aibă copii. Din acest motiv, “meseria” de tată i se pare cea mai frumoasă. “Când eram copil îmi doream să am copii. Meseria de tată este cea care îmi place cel mai mult, pentru care am foarte puţin timp, dar, slavă Domnului, am cum să fac lucrul ăsta, am trei copii, două fetiţe şi un băiat şi, din acest motiv sunt atât de fericit. Această stare de joacă, de acasă şi de la serviciu, nu vreau să mă părăsească, indiferent ce obiective îşi propun cei care mă angajează pe mine. Mi se pare că e un dar!”.
Trecerea timpului, atât de firească, devine o mirare pentru fiecare dintre noi. La ceas aniversar, aduce o undă de nostalgie şi pentru Dan Tudor: “Mă gândesc că a trecut atât de multă vreme că nu-mi vine să cred. Noi ne petrecem toată viaţa ca liliecii, în spaţiile astea închise. Toţi actorii, când ies la soare, stau cu ochii îngustaţi. Au fotofobie. Mi-aş dori să lucrez mai puţin, să câştig tot atât!”, spune zâmbind Dan Tudor şi completează: “În felul asta aş putea să-mi cresc copiii liniştit, dar, slavă Domnului, şi acum pot să-mi cresc copiii liniştit! Mi-aş dori să nu se întâmple nenorociri naturale, să nu vină vreun război, să nu ne fie frică. Aş vrea să nu mai treacă vremea! Să rămână timpul aşa, noi să nu îmbătrânim, copiii noştri să nu crească, să nu aibă probleme. Nu sunt un om cu aspiraţii. Trăiesc clipele, nu fac proiecte de azi pe mâine”, concluzionează regizorul şi actorul Dan Tudor.
