S-a născut la 26 mai 1981, la maternitatea din Slatina, județul Olt. De copilărit, a copilărit însă la casa părintească din orașul Piatra Olt – pe vremuri un important nod de cale ferată, azi un banal orășel de câmpie, aducând mai mult cu o comună ceva mai mare – casă situată pe Strada Victoriei, la numărul 19. Este așezată la stradă și se află la numai o sută de metri de terenul de fotbal, unde tatăl său, la rându-i fotbalist, și-a desfășurat activitatea de jucător (pe post de portar) și de prim antrenor pentru micuțul Răzvan.
Aici, în Piatra-Olt, își petrece căpitanul nostru scurtele zile de revenire în țară și nu la hotelul său, Hotel Zytto, pe care-l deține în Slatina („Zytto” este numele de alint cu care Iulia, soția lui Răzvan, îl alintă pe fotbalist). Dovedindu-se talentat încă de mic, sub supravegherea și îndrumarea tatălui, Răzvan joacă (încă de la vârsta de 7 ani), ca junior la echipa Rapid Piatra-Olt, până la vârsta de 13 ani, când este luat la echipa de juniori a Universității Craiova, unde rămâne timp de un an. După 1995, preț de trei ani, îl găsim la cluburile de juniori din Pitești și Târgu Neamț.
În 1998, este remarcat de Mircea Lucescu, care-l ia la Rapid București, formația pe care o antrena la acea vreme. În anul 2000, este împrumutat pentru un sezon la formația FC Bacău, după care revine în Giulești. Însă abia din 2003, soarta îi creionează adevăratul drum ca fotbalist, o dată cu aducerea sa la FC Șahtior Donețk tot de Mircea Lucescu, cel care preluase de curând echipa din Ucraina. În cei 10 ani, cât a evoluat aici, a cucerit 7 titluri în Ucraina, 5 cupe ucrainene, 3 Supercupe și Cupa UEFA, intrând pe teren în 249 de meciuri pentru mineri.
În 2013, părăsește Șahtior și se transferă la clubul englez West Ham United, unde rămâne numai un an. Ajunge apoi la clubul Rayo Vallecano un an, un alt an joacă la PAOK Salonic, revine la Rayo Vallecano, unde s-ar părea că va rămâne până la vară, urmând, după toate pronosticurile, să evolueze la Espanyol Barcelona.
Din anul 2002, face parte din jucătorii convocați constant la națională, primul său meci oficial în această postură fiind contra Norvegiei, în preliminariile Campinatului European de Fotbal 2004. Pe 28 aprilie 2004, marchează primul său gol pentru națională, într-o victorie cu 5-1 în fața Germaniei. Face parte din lotul de bază al naționalei la turneul final al Euro 2008, următorul său gol pentru echipa României (și ultimul până în momentul de față) venind abia pe 31 mai 2014, împotriva Albaniei.
Dar nu neapărat de goluri înscrise avem nevoie de la fundașul nostru stânga, ci de jocuri bine făcute, de tărie de caracter și dorință de a învinge, de atitudine și pase letale de pe banda terenului, care să se întâlnească exact la locul și în fracțiunea de secundă potrivită cu atacanții noștri, pregătiți să bage balonul în ațe.
Astăzi, experimentatul nostru fotbalist împlinește 35 de ani. Să-i urăm multă sănătate (tocmai s-a refăcut după o accidentare la umăr), bucurii și să ne ducă naționala cât mai sus la apropiatul Campionat European din Franța. La mulți ani, Răzvan Raț! Hai, România!
