Debutul în presă a fost făcut, în 1971, cu un reportaj la revista „Viaţa studenţească”, rebela adolescenţă şi-a consumat-o la „Scânteia tinertului”, urmând ca maturizarea deplină şi împlinirea ca ziarist să se desăvârşească la „Flacăra” lui Adrian Păunescu, unde n-aveai ce căuta, dacă nu erai înzestrat cu har şi nu stăpâneai total meseria în sine. Explozia şi recunoaşterea „stilului Nistorescu” s-au desăvârşit, însă, în cadrul trustului de presă “Expres”, fondat în 1990, unde va fi director. A devenit apoi directorul ziarului „Evenimentul zilei”, urmând ca, prin septembrie 2001, să ajungă cel mai cunoscut ziarist român peste ocean, după ce i-a extaziat pe americani cu un editorial numit „Cântarea Americii”.
Şi-a legat apoi numele de ziarul şi site-ul „Cotidianul”, unde, până una-alta, a rămas ancorat. Dacă de la înălţimea acestei vârste ar privi înapoi (cu sau fără mânie!), n-ar găsi decât acelaşi ogor de hârtie cu brazda trasă adânc, pregătit să fie însămânţat cu mii, zeci de mii, milioane de cuvinte. Dacă acum 2000 de ani Sf. Petru devenea, sub semnul Domnului, din năvoditor, un pescar de suflete, din 1970, Cornel Nistorescu a devenit, sub semnul limbii şi culturii române, un fecund risipitor de propoziţii, de fraze, de idei, de editoriale, de reportaje etc., intrate de mult în conştiinţa, în perceperea şi-n delectarea cititorului român de presă. La mulţi ani, domnule Cornel Nistorescu!
