Designerul Adrian Oianu îşi sărbătoreşte ziua de naştere la 19 iulie. La mulţi ani!
A constuit un stil în designul contemporan, unul cu totul special, care are rădăcini în cultura tradiţională. “O fi rău că începem să ne purtăm identitatea un pic?!”, accentuează Adrian Oianu şi explică: “Toate colecţiile mele au mers în direcţia asta. În urmă cu şapte ani, când spuneam că mă inspir din cămaşa românească, nici nu mă auzeau. M-au auzit în momentul în care a început să prindă contur un proiect realizat cu Ambasada Franţei, care ne-a promovat foarte mult, prin Philippe, care a făcut o colecţie inspirată din portul tradiţional românesc. Lumea a primit-o foarte bine.”, a subliniat designerul.
Piesele vestimentare sau bijuteriile concepute de Adrian Oianu prind contur într-un mod firesc şi, totodată, aparte. Ce îl inspiră pe renumitul designer? “Tot timpul am în faţă o imagine: o fată frumoasă, care se întâmplă să fie una din cunoştinţele mele, din rude, din prieteni, care mă inspiră. Tot timpul fac câte o haină, câte un obiect şi mă gândesc: «Ce bine i-ar sta nu ştiu cui!», pentru că designul nu lucrează într-o lume abstractă, ci face haine pentru a fi purtate. Eu nu le zic creaţii. E aşa de uşor să pierdem măsura, să ne transformăm în creatori! Designul e un domeniu nou, în care noi n-am avut tradiţie, iar comunismul ne-a «tăiat» exact perioada în care s-a dezvoltat designul foarte mult, după al doilea război mondial! Şcoala de design vine dinspre Universitatea Naţională de Arte care are o Secţie de Design. Foarte mulţi însă merg în zona creaţiei, a muncii de autor, de artist. Dar în design există două elemente: şi creativitate (şi nu poate să depăşească 50 la sută din procentele care se includ într-o piesă de design) dar şi utilitate, care trebuie să fie tot 50 la sută. Designul valoros este exact pe «firul» pe care trebuie să mergi, pe 50% utilitate şi 50% creativitate. Dacă se duce mai mult spre utilitate, se transformă în produs de larg consum, dacă se duce mai mult spre creativitate, se transformă într-un obiect de artă sau apropiat de artă, spre o instalaţie, spre arte vizuale, un obiect bun de pus în muzeu sau într-o expoziţie, în nici un caz, spre design. Designul trebuie să se lupte să stea pe firul ăsta subţire, de la graniţa utilităţii şi a creativităţii”, arată Adrian Oianu.
