Aflată sub hramul liric a doi neprețuiți poeți, Constanța, orașul cu nume de fată, și-a avut dintotdeauna propria sa poezie. Nu până demult ( mai rar azi), turcaleți cu șalvari și fesuri roșii, tătăroaice cu ochi migdalați și aromâni veniți să vândă zarzavaturi proaspete, puteau fi văzuți în zorii zilei străbătând agale străzile pavate ale orașului vechi. În urma lor a rămas viu numai parfumul verii și ultimul dor al poetului nostru nepereche. Chiar dacă este așezat la margine de mare, Constanța nu este nici pe departe o stațiune eminamente estivală, ci un oraș privit sub toate aspectele sale funcționale: economice, politice, sociale. Cu toate acestea însuși faptul că, clipă de clipă, marea îi îmbrățișează marginile îi dă un statut și un farmec aparte. Însă, cine vine să vadă orașul și nu plaja sa, atunci musai trebuie să înceapă prin a vizita zona veche. Aici se ajunge destul de simplu, luând de la gară un mijloc de transport în comun, preț de câteva stații, până la Parcul Arheologic de pe bulevardul Ferdinand. Margine de cetate pe vremea romanilor, în continuarea zidurilor sale se află ruinele unui turn roman – Turnul Măcelarilor. Dintre toate ruinele aflate în apropiere doar acesta este autentic, celelalte fiind reconstruite, prin anii 60, pentru a marca vizibil locul exact al fostei fundații care n-a mai putut fi recuperată. Dacă traversezi parcul și-o iei la pas pe lângă Primărie, privegheat de murmurul mării, ajungi în Piața Ovidiu. Aici dai nas în nas cu cel care se numea, în urmă cu 2000 de ani, Publius Ovidius Naso. Exilat dintr-un capriciu (altul decât acela că poetul își băga nasul peste tot) al lui Octavian Augustus, Ovidiu își sfârșește viața aici, tot vaietul sufletului, împletit cu vuietul mării, regăsindu-se sub slovele scrijelite și adunate în Metamorfozele și Ponticele sale. Ridicat pe soclu, chipul său (împietrit de durere) nu privește spre marea călătoare, pe care știe că n-o s-o mai străbată în veci, ci spre pământul unde și marele nostru poet și-a dorit îngroparea. Fiindcă, având în vedere că încă de la Facerea Lumii apele au stăpânit întinderile, ce gând liniștitor e acela de a-ți dori să-ți dormi “somnul lin” aproape de granițele veșniciei! Și cât de mult trebuie să fi iubit Eminescu marea dacă, nevăzând-o vreodată, și-a dorit ca glasul ei de bocet să-i cânte prin valuri scurta trecere prin viață! În oraș se poate vedea: Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, Statuia lui Ovidiu, Moscheea Mare, Muzeul Marinei, Muzeul de Artă, Cazinoul și Acvariul, Delfinariul (Mamaia), Planetariumul și Observatorul Astronomic, Farul Genovez, Statuia lui Eminescu. În zonă mai puteți vizita: Stațiunile litorale, cetățile grecești Histria (62 km) și Callatis (44 km), Delta Dunării, lacurile cu nămol, Peșterile Dobrogei, Podgoriile Murfatlar și Ostrov, dunele litorale.
