Așezat la margine de mare, toropit de căldură vara și biciuit de vânturi aspre iarna, 2 Mai încă mai păstrează aerul și aspectul unui sătuc atât de liniștit, încât parcă nici n-ar respira. Departe de freamătul și de zgomotul violent al stațiunilor, doar câteva luni pe an așezarea se animă de tineri sosiți cu chitări, de artiști ori nonconformiști care inundă, într-o revărsare de trupuri nude, micuța plajă de lângă cherhana. Din septembrie însă, 2 Mai redevine sătucul atât de liniștit încât parcă nici n-ar respira. Acum douăzeci-treizeci de ani, localitatea 2 Mai nu era decât un sătuc oarecare, la fel de sărac și de prăfuit ca mai toate satele dobrogene, așezat întâmplător pe țărmul Mării Negre. Însă, când toată lumea sindicalistă se înghesuia în stațiunile ridicate la începuturile primăvăratice ale perioadei comuniste din piatră, beton și sticlă, în 2 Mai veneau mai ales tineri așa-zis hppioți sau rockeri ori artiști și actori dornici să aibă o clipă de relaxare și odihnă, departe de lumea dezlănțuită Căci nu existau nici discoteci, nici baruri de noapte și nici măcar muzică asurzitoare pe plajă. Doar chitări și trupuri goale, și asta pentru că plaja dinspre cherhana era vestită pentru nudismul practicat aici. Pe atunci hamsia, berea și vodca erau la loc de cinste. Se înnopta în corturi puse pe plajă sau, în condiții improprii, pe la gazdele din sat. Astazi, însă, așezarea și-a schimbat înfățișarea. Cu fiecare an, localitatea a început să devină o ministațiune. Au apărut vile pe două sau trei nivele iar restaurante și terase se găsesc la fiecare colț de stradă. Cu toate astea, satul păstrează același dulce aer patriarhal. Tot hamsie se mănâncă, tot bere se bea și tot nudism se face. Și, dacă la început de secol XXI civilizația se oprește la ultima străduță asfaltată, pe plajă turiștii sosiți aici se simt lipsiți de prejudecăți, liberi și goi, ca atunci, demult, în zorii omenirii, în Edenul cu Adam și Eva.
