Toată lumea o cunoaşte, în primul rând, ca fiind năbădăioasa Aniţa din „Haiducii”, perfida Agatha Slătineanu din seria filmelor cu Mărgelatu, ori hachiţoasa fată bătrână Aurica din „Domnişoara Aurica”.
„Amazoana” filmului românesc ori „regina westernului românesc”, cum adesea a fost denumită, temperamentală şi seducătoare, a făcut ca mii de bărbaţi să-şi neglijeze, preţ de două ceasuri, partenerele cu care veniseră în sala de cinematograf, să ofteze şi să suspine „pe dinăuntru” şi să-l invidieze până la nevroză pe norocosul şi viteazul Anghel Şaptecai (Florin Piersic).
Viitoarea eroină din filmele cu săbii, pistoale şi cavalcade s-a născut la 24 februarie 1929, în Ocna Şuşatag, Maramureş, şi-n copilărie a urcat pentru prima oară pe scenă la vârsta de 4 ani, citind nişte cuplete pentru reclame.
Se juca de-a farmacista şi imita cu succes pe musafirii care le treceau pragul, spre deliciul tuturor celor prezenţi.
Visul său a fost să devină balerină ca mama sa, însă, ulterior, o vizită de rutină la medic i-a tăiat aripile, descoperindu-i-se o afecţiune cardiacă. Atât de mare a fost dezamăgirea încât, atunci, a vrut să se sinucidă.
La 14 ani s-a mutat cu familia în Bucureşti şi-a făcut şcoala la Liceul „Regina Maria”. După liceu, prevăzător, tatăl a înscris-o simultan la Teatru şi Filosofie. A făcut un an de filosofie, dar a rămas la teatru.
A absolvit Institutul de Teatru din Bucureşti în 1950, iar din 1952 şi până la pensionarea sa, din 1993, a fost actriţă la Teatrul Nottara.
În 1953 este distribuită în pelicula „Nepoţii gornistului”, apoi în „Răsare soarele” (1954) şi în „Vultur 101” (1957), semn că era o actriţă care începea să promită.
Însă adevărata recunoaştere, explozia pe marile ecrane, chipul său apărând în paginile ziarelor şi revistelor de specialitate, se produce o dată cu filmul „Haiducii” (1966), după un scenariu scris de soţul său, Eugen Barbu, împreună cu Nicolae Paul-Mihail.
După ce fusese căsătorită prima oară cu un inginer textilist din Ploieşti (un an şi jumătate), apoi cu actorul Constantin Codrescu (5 ani), destinul i-l scoate în cale pe scriitorul Eugen Barbu.
Întâmplarea i-a adus faţă în faţă într-o zi în care o prietenă comună îi invitase la restaurant. S-au plăcut la prima întâlnire (chiar dacă n-a fost neapărat o atracţie fizică), când artista a fost uimită de uşurinţa cu care au legat o conversaţie.
„Nu eram prea tentată să mă duc, dar citisem deja Groapa şi eram curioasă să-l cunosc în carne şi oase pe omul care ascris-o. La scurt timp am remarcat că se înălţase o punte de comunicare între noi. Ba chiar râdeam de aceleaşi lucruri şi mă bucuram că are simţul umorului bine dezvoltat”, spunea actriţa.
Au vieţuit împreună 33 de ani, iar scriitorul a avut grijă să-i creioneze personaje de neuitat, în şase filme din seria haiducilor, alte şase din seria celor cu Mărgelatu şi încă două în serialele de televiziune „Urmărirea” şi „Un august în flăcări”, unde juca rolul Gerdei Hoffman, o nemţoaică rece, cinică, sofisticată.
Pe de altă parte, timp de patru decenii, i-a bucurat pe spectatorii din sala Teatrului Nottara cu roluri memorabile, rolul său preferat fiind cel al Cleopatrei din piesa „Antoniu şi Cleopatra” de W. Shakespeare.
După 1989 n-a mai apărut în filme. Profund marcată de moartea soţului său, în 1993, preferă să-şi ducă zilele singură, în casa de pe strada Mihai Eminescu.
Mai apare o dată în public, în 2004, când Preşedintele Ion Iliescu o decorează cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios”, în grad de cavaler.
Se întoarce în singurătate, crunt lovită de boală şi suferinţă, îngrijită numai de sora sa.
Într-o primăvară capricioasă, cu frig şi ploi, în ultima zi a lunii martie a anului 2009, inima, care n-o lăsase să devină balerină, a bătut pentru ultima oară.
Aniţa-hangiţa părăsise pământul muritorilor şi plecase la ceruri să-şi întâlnească haiducii.
Ceremonia de înmormântare s-a desfăşurat într-un cadru restrâns, undeva în provincie, familia preferând să nu dezvăluie locul unde a fost îngropată. Dumnezeu s-o odihnească în pace!
