Daca visezi ca ti-ai cumparat biciclete, dar in realitate nu ai vreo speranta in acest sens, nu trebuie sa te panichezi. Exista solutii de vindecare! Mersul cu bicicleta prin parcurile Capitalei nu este doar caraghios, ci si periculos. Lasati aleile celor care vor sa se plimbe in liniste! Snagov, Baneasa, Cernica si Comana sunt destinatiile clasice ale celor care vor sa pedaleze in week-end. Mai exista insa si alte variante, nu la fel de “urbanizate”.
Multi sunt tentati sa mearga la Comana, in judetul Giurgiu, la vreo 50 de minute de Bucuresti. Locul e frumos, nimic de spus, dar daca nu esti dispus sa platesti 50 de lei pentru inchirierea unei biciclete si nici nu doresti sa cauti un loc de parcare asa cum ti se intampla cand mergi in Centrul Vechi, e bine sa incerci si altceva, chiar ca la tara.
Tot in judetul Giurgiu, dar in partea opusa, exista ferma “La Tara”. Se ajunge foarte usor acolo. De pe Autostrada A1, Bucurestiu – Pitesti, mergeti pana la kilometrul 36, unde iesiti la dreapta, urmati indicatoarele si dupa 700 de metri veti ajunge la marginea padurii, intr-un loc ce se vrea un concurent pentru Ferma Animalelor din comuna Pantelimon – Ilfov. Nimic luxos, nimic care sa va sperie buzunarele. Angajatii sunt deosebit de saritori, iar cel care conduce afacerea este foarte amabil cu clientii.
In incinta se organizeaza petreceri pentru copii, te poti juca cu animale domestice sau poti inchiria biciclete cu care sa te plimbi prin imprejurimi. Preturile sunt decente! 20 de lei costa inchirierea unei biciclete pentru o zi. Nu sunt cine stie ce modele, dar pentru cineva care doar a visat ca si-a cumparat este remediul perfect nu doar ca sa-i treaca, ci nici sa nu-i mai trebuiasca pentru o perioada. Traseul propus este unul simplu, usor de facut de catre oricine si se intinde pe vreo 15 kilometri. Exista si o tura mai lunga, de vreo 25 de kilometri, care ajunge pana la Manastirea Bolintin.
E bine sa nu plecati la drum fara a avea sapca, ochelari de soare si o sticla de apa. Dupa aproximativ un kilometru de mers pe asfalt, bucata pe care se pedaleaza inclusiv pe sub autostrada, traseul ajunge pe malul Argesului si merge paralel cu albia raului inca vreo trei kilometri, pana la un baraj nu chiar spectaculos. In ciuda temperaturilor ridicate, caldura se simte foarte putin in timp ce pedalezi. Nu simti nevoia sa bei apa sau sa te opresti din cand in cand pentru a te odihni. Mai departe, tura se continua prin lunca aceluiasi rau si ajunge pana la intrarea in comuna Suseni, unde se traverseaza soseaua, se intra in padure si mai departe la casa padurarului. Curtea acestuia poate fi traversata fara probleme. Nu sunt caini, nu va intreaba nimeni de sanatate. Drumul este chiar bun, fara gropi, fara noroi, fara prea mult praf.
Mai departe, urmeaza o bifurcatie, unde trebuie sa faceti stanga si continuati sa pedalati pana cand ajungeti la intersectia cu un drum mult mai lat ca pana acum, foarte bine amenajat, pietruit, curat, fara urme de masini. De altfel, pe toata durata traseului, poti avea norocul sa nu intalnesti nici un fel de automobil. In cel mai rau caz, vreo 4-5 carute.
In acest punct, aveti doua variante. Stanga, spre Manastirea Bolintin, sau dreapta, spre Autostrada A1. Indiferent de alegerea facuta, traseul este identic. In stanga padure, in dreapta padure, in fata nimic. Nu exista vai unde sa se adune apa sau in care sa trebuiasca sa pedalati mai intens. Totul este un plat imens, loc perfect pentru o plimbare placuta, deloc istovitoare, in mijlocul naturii. Nu exista nici macar semnal la telefon.
Intoarcerea spre ferma de unde se inchiriaza bicicletele se face trecand peste o pasarela pietonala. Este mai mult abandonata. Ca sa ajungi la ea, inainte de capatul padurii, in momentul in care se aud masinile de pe autostrada, drumul face la stranga. Insa cu bicicleta trebuie sa mergeti tot inainte, trecand pe langa o bariera. Imediat veti ajunge deasupra A1 si mai departe veti continua tot prin padure, pana in localitatea Cascioarele, de unde se merge pe asfalt.
Localnicii sunt de tot felul. Bogati, saraci, romani, tigani. Soseaua este foarte buna, masinile sunt putine, iar daca nimeresti in zona intr-un week-end poti sa dai si peste o nunta traditionala, fara camera de filmat, domnisoare de onoare sau limuzine inmatriculate in Bulgaria. De la padure mergeti cu grija pana la prima intersectie, unde faceti dreapta pana cand ajungeti la o alta intersectie, tot prima, unde faceti tot dreapta. Ca reper, tineti cont ca acolo sunt doua magazine. Unul se numeste “La Mustata”, este pe dreapta. Pe partea cealalta a drumului este “La doi pasi”. Oamenii din sat sunt amabili, saluta, respecta regulile de circulatie , acorda prioritate chiar si cei care conduc Audi Q7, si nu se uita urat cand vad vreun strain cu bicicleta pe ulitele lor. Mai departe, urmati indicatoarele catre Autostrada A1 si veti ajunge inapoi “La Tara”.
Tura masoara 15 kilometri, nu este deloc istovitoare si merita facuta de catre incepatori sau de catre familii cu copii. Bicicletele inchiriate nu sunt pretentioase. Fac parte din categoria “low cost”, dar sunt suficiente pentru o zi in aer liber, intr-o zona deloc agitata, in care preturile sunt foarte mici, iar oamenii se comporta normal. Cel mai mult conteaza ca ai reusit sa scapi de aglomeratia si caldura din Capitala si ai facut sport fara a fi afectat de canicula.
