Ocitocina este un actor esențial în modularea percepției durerii, explică pentru AFP Alexandre Charlet, cercetător la CNRS, care a coordonat studiul la care au participat aproape 30 de cercetători din Franța, Germania, China, Elveția, Italia și SUA.
Până acum, procesul de eliberare a ocitocinei (care este sintetizată, în special, în hipotalamus, în creier), este prea puțin cunoscut. Cercetătorii au reușit, totuși, să identifice un centru de control al durerii, format din 30 de neuroni, care coordonează eliberarea de ocitocină în sânge și măduva spinării. În timpul durerii acute sau al unei sensibilități inflamatorii (arsură, tăietură, înțepătură etc.), informația ajunge la nervii periferici, până la neuronii din măduva spinării, explică CNRS pentru AFP.
Informația ajunge la alți neuroni, printre care un mic grup de 30 de celule de dimensiuni mici din hipotalamus, identificați de echipa lui Alexandre Charlet. Apoi, este activată o grupare de neuroni din altă zonă a hipotalamusului, care eliberează ocitocină în circulația sanguină. Ocitocina produce o adormire a neuronilor periferici (situați în apropierea zonei dureroase). În paralel, prelungirea celor 30 de neuroni (numiți axoni și măsoară până la un metru), ajunge în profunzime, în măduva spinării. Cu certitudine, în acest loc, unde mesajul senzorial este intensificat, ei produc ocitocina. Ei reduc astfel, prin două căi simultane, transmiterea mesajului dureros la creier, potrivit CNRS.
Cercetătorii speră să descopere markerii genetici capabili de a activa sau de a inhiba într-un mod specific cei 30 de neuroni, astfel încât să atenueze simptomele pacientului suferind de dureri patologice, limitând efectele secundare, spune Alexandre Charlet.
