Durere, edem, tumefiere...
Comparativ cu luxaţiile şi fracturile, entorsele aparent sunt mai uşoare: în articulaţia respectivă se poate face mişcare, dar aceasta este asociată cu o durere puternică, treptat apare edemul, articulaţia se umflă treptat, iar pielea se tumefiază. Diagnosticul este confirmat de examenul radiologic.
În cazul luxaţiei, după o mişcare bruscă sau căzătură, are loc o întinderea anormală a ligamentelor, cu deplasarea extremităţilor osoase ale unei articulaţii. Nu mai poate fi făcută o mişcare normală, apare durerea, edemul, tumefierea şi senzaţia pe care o numim în mod curent că „osul fuge”. Chiar dacă vrei, deplasarea este imposibilă. Radiografia este cea care confirmă diagnosticul de luxaţie.
La fractură, mişcarea este în afara articulaţiei. Nu trebuie să fii specialist ca să-ţi dai seama că osul s-a rupt, că este în afara articulaţie, mai ales că se aude un trosnet şi că nu mai poţi călca pe picior. Diagnosticul presupune efectuarea unei radiografii.
Până ajungem la spital
Doctorul Gheorghe Popescu ne sfătuieşte ca, în toate aceste situaţii, să nu forţăm piciorul afectat pentru a ne deplasa, să nu facem mişcări bruşte, să imobilizăm temporar zona afectată cu ce avem la îndemână, să aplicăm comprese reci, să nu frecăm zona respectivă. Dacă avem, putem folosi un antiinflamator. Dar esenţială eunt prezentarea la unitatea de primiri urgenţe a unui spital şi consultul ortopedului.
Doctorul Gheorghe Popescu spune că, în funcţie de gravitate, se poate proceda la imobilizarea zonei (ciorap elastic, aparat gipsat) şi repaus sau la intervenţia chirurgicală.
Toţi suntem expuşi riscului de luxaţii, fracturi, entorse. Totuşi, mai expuse sunt persoanele în vârstă, femeile la menopauză, persoanele obeze, din cauza fragilizării oaselor şi a dereglărilor hormonale.
