Scăderea nivelului de hormoni tiroidieni duce la încetinirea generală a metabolismului, cu afectarea majorităţii organelor, subliniază cpt dr. Elena-Iuliana Mihai, medic specialist endocrinolog, competența ecografia glandelor endocrine în Ambulatoriul integrat al Spitalul Universitar de Urgență Militar Central (SUUMC).
”Manifestările sunt nespecifice şi, din acest motiv, diagnosticul este pus de multe ori cu întârziere. Este important de reţinut că nu toate simptomele trebuie să fie prezente. Sunt pacienţi care au majoritatea simptomelor, alţii doar câteva, iar în unele cazuri de hipotiroidie nu apare niciuna dintre manifestările de mai jos (diagnosticul facându-se doar prin analize de laborator)”, subliniază cpt dr. Elena-Iuliana Mihai.
În cazul deficitului de hormoni tiroidieni (hipotiroidismul), manifestările pot fi:
La nivelul aparatului cardio-vascular:
- scăderea frecvenţei cardiace sub 60 de bătăi/min;
- scăderea forţei bătăilor inimii;
- accelerarea aterosclerozei – creşte depunerea de grăsimi pe vase.
La nivelul sistemului nervos:
- somnolenţă;
- fatigabilitate,
- anxietate,
- tulburări de concentrare şi memorie;
- exprimarea verbală greoaie.
La nivel gasto-intestinal:
- apetitul este redus, cu creştere în greutate – uşoară sau moderată, hipotiroidia nu duce, de obcei, la obezitate;
- tranzitul intestinal este încetinit, cu tendinţă la constipaţie;
- poate apărea creşterea transaminazelor (analize de sânge care arată funcţia ficatului).
La nivelul tegumentelor:
- pielea este palidă, uscată, rece; tegumentele apar îngroşate,
- părul este lipsit de luciu, cade uşor;
De asemenea, cpt. dr. Mihai precizează că mai pot apărea: dureri musculare, crampe, scăderea fertilității la ambele sexe, ciclurile menstruale devin neregulate şi pot fi abundente (sângerari prelungite şi importante cantitativ), la femeile însărcinate există un risc crescut de avort spontan sau de deficit intelectual la copil, intoleranţă la frig – pacientul suportă greu temperaturile scăzute.
”Cea mai frecventă cauză de hipotiroidie este Tiroidita Haschimoto. Frecvența bolii în populația generală variază în diferite studii între 0,2 și 4%”, precizează cpt.dr Mihai.
Tiroidita Hashimoto afectează predominant femeile: este de 4-5 ori mai frecventă comparativ cu bărbații.
Factorii de risc
Cpt. dr. Mihai enumeră și explică factorii de risc de tiroidită cronică. Aceștia sunt:
– factorul genetic (antecedentele din familie) – riscul de tiroidită cronică este mai ridicat la o persoană care are rude de gradul I afectate de această boală;
– variabilitatea legată de vârstă – boala este mai frecvent intâlnită odată cu înaintarea în vârstă, dar poate apărea inclusiv la copil și adolescent;
– sarcina – perioada de 3-6 luni după naștere este cu risc crescut pentru declanșarea tiroiditei cronice din cauza modificărilor imunitare apărute;
– iradierea – crește riscul de boală, indiferent dacă este terapeutică sau accidental;
– factori legați de mediu, cel mai important este administrarea iodului care în cantități mari, poate duce la apariția acestei afecțiuni la persoane cu predispoziție;
– administrarea de diferite medicamnte ca: antitiroidiene de sinteză, amiodarona, litiu, alfa-interferon.
Gușa
În legătură cu gușa (mărirea în volum a tiroidei), cpt. dr Mihai menționeza că ”este în general prezentă și poate ajunge la dimensiuni mari; există, totuși, pacienți la care această creștere în volum a tiroidei nu apare. Gușa este de consistență fermă, cu o suprafață discret neregulată, poate fi asimetrică (un lob mai mare decât celălalt) și nedureroasă”.
Tratamentul
Trebuie reținut că tratamentul implică folosirea zilnică a hormonilor tiroidieni sintetici. Este o medicație orală, care reface nivelul hormonal. ”Eficienta apare după una -două săptămâni de la începerea sa. În această perioadă pacienţii constată că se simt mai puţin obosiţi, că se amelioreaza profilul lipidic si ca încep să scadă în greutate, în contextul în care kilogramele în plus au fost provocate de hipotiroidie”, ne explică cpt. dr. Mihai.
Și încă un amănunt extrem de important subliniat de cpt. dr. Mihai: ”dacă este urmat tratamentul și valoarea TSH este menținută în limite normale, pacientul va avea o viață absolut normală, fără niciun fel de limitări, iar capacitatea de a lua sau de a pierde în greutreutate este aceeași ca a persoanelor fără probleme tiroidiene”.
