Documentele, datate din 1960, arată cum ambasadorul american la Reykjavík, Tyler Thompson, s-a opus unor astfel de planuri. Thompson a argumentat că în cazul în care islandezii ar fi aflat de existența stocului secret de arme atomice pe teritoriul țării lor, aceștia ar fi ieșit din NATO.
Pe site-ul National Security Archive, unde aceste documente sunt prezentate și discutate, se menționează că aceasta nu ar fi fost prima dată când s-au găsit indicii în legătură cu astfel de planuri.
Istoricul Valur Ingimundarson a susținut că în 1950, la Keflavík, ar fi fost construit un siloz special, destinat stocării armelor nucleare. Mai mult, pe timpul anilor '80, istoricul William Arkin susținea că o directivă prezidențială dată în timpul mandatului președintelui Richard Nixon, considera Islanda ca fiind o locație cheie pentru desfășurarea de armament nuclear în cazul unui război.
National Security Archive întărește, totuși, ideea că nu au fost trimise niciodată arme nucleare in Islanda. În 1951, ministrul islandez de externe, Bjarni Benediktsson, a întrebat autoritățile americane dacă există planuri de folosire a Islandei pe post de "bază nucleară", iar Washingtonul a negat existenta unor astfel de planuri.
În 1999 au apărut alegații conform cărora SUA a stocat arme nucleare în Islanda în anii '50, dar admisistrația președintelui Bill Clinton a negat că așa ceva ar fi adevărat. National Security Archive declară că cercetătorii care au susținut acest lucru au încurcat Islanda cu insula Iwo Jima ce aparține Japoniei.
