Să fim onești! Există o serie de particularități indubitabile, definitorii: îi vezi pe stradă cerșind, îi recunoști după accent sau după portul specific etniei rrome, până și în privirea lor umilă li se reflectă originea. Cum au ajuns pe teritoriul francez în număr așa mare? Cine mă-sa i-a adus? De ce ne umilesc nația aici, în Hexagon, și în fața coloșilor Europei? Cel mai adesea, oficialii și presa aduc răspunsuri unilaterale, lipsite de soluții fezabile, expunând situația cerșetorilor români în temei punitiv, lepădându-se astfel de o realitate a demografiei românești.
Campania “Selfie cu un roman al străzii din Paris” își propune să aducă o altă perspectivă chestiunii cerșetorilor români din capitala Franței, plasând-o în aria cazurilor sociale. În spatele fiecărui om care întinde mâna pe stradă există o poveste individuală, alimentată de un crez personal. Cum se vede lumea din șezut, stând cu mâna întinsă? Ce simt zi de zi acești oameni atunci când cerșesc? De ce au ajuns pe stradă? M-am așezat lângă ei, cu fundul pe asfalt, întocmai pentru a afla adevărata motivație din spatele gestului lor și cu fiecare conlocutor în parte, am făcut un selfie (fără filtru). În esență, raționamentul comun al acestora este perfect valid. Atâta timp cât România nu le poate asigura o situație economică bună, dorința rromilor de a avea o viață mai bună devine legitimă. Evident, campania inițiată pe platform mariustuca.ro și dezbătută pe Smart FM nu încurajează fenomenul cerșetoriei și nici caută să le găsească o scuză celor care dintr-o nevoie vitală sau din simplă comoditate apelează la mila oamenilor. “Selfie cu un român al străzii din Paris” își propune să aducă în prim plan o serie de cazuri sociale care au același numitor comun, pătrunzând însă dincolo de această generalizare cu care ne-am obișnuit să fie tratat acest subiect.
Politica Franței de integrarare socială și economică a imigranților nu permite contabilizarea minorităților etnice de pe teritoriul său, dar statisticile neoficiale vorbesc despre câteva sute de mii de rromi răspândiți de-a lungul și de-a latul Hexagonului. De îndată ce legea socilaiștilor de la putere nu îi taxează drastic, numărul celor care cerșesc în zonele turistice din Paris se înmulțește pe zi ce trece. Și apoi, vorba aia, aici se umilesc pe euro, nu pe lei! Până când? Vom vedea.
„S’îl vous plaît madame, s’îl vous plaît monsieur...”
____________________________
Florentina, 48 de ani: „România ne dăunează!”
Geografic vorbind, cartierul Le Marais și Bastille se află chiar în centrul Parisului. Zona este una populată și împânzită de turiști în fiecare zi a săptămânii, fără excepție. Aici, între stația de metrou Bastille și Saint Paul sunt aproximativ 600 de metri. Luând la pas traseul indicat, rămâi tulburat de numărul de cerșetori români așezați la marginea șoselei, evident, pe ambele sensuri ale bulevardului. Îi recunoști după port și după purtare. Sunt însoțiți de bătrânii lor, de copii sau de căței - tertipuri probate prin care atrag un euro în plus în farfuria sau în paharul de plastic din fața lor.
Atunci când vrei să bifezi un dialog cu cât mai mulți oameni ai străzii, proximitatea devine un criteriu de bază. După câțiva pași făcuți, dau de Florentina, asezată taman în fața porții unei clădiri de locuințe. Mă întâmpină cu un “Bonjour, Madame!”. Cel mai probabil, sintagma „S’îl vous plaît!” e deja perimată, rămasă la rangul de expresie-stereotip. Nu mă deranjez s-o întreb dacă avem origini mioritice comune și îi răspund direct românește, ceea ce îi aduce un zâmbet larg pe buze. Mă așez pe asfalt, lângă salteluța ei jegoasă și pornesc discuția. Spre uimirea mea, Florentina intră direct în miezul problemei, fără să mă întrebe cine sunt și la ce-mi servește să aflu detalii despre condiția în care am găsit-o. „E prima oară când vin aici. Am venit acum două săptămâni cu soțul meu care știe să pună faianță, știe să gletuiască. Ne-a adus un băiat, român de-al nostru, care a zis că îl ia la o lucrare aici, că ne dă cazare... Ne-a lăsat în parc, acolo, fără nimic, după care n-a mai răspuns la telefon. Nu ne-a adus aici la cerșit, ci ne-a promis muncă. Un criminal! Un om nebun! Pătura asta mi-a dat de milă o franțuzoaică. Ia uite cum sunt: plină de jeg!” Avea dreptate. Ultima dată s-a spălat în România, acolo, în cocioaba ei de la marginea Ploieștiului, dar unde barem are un acoperiș de-asupra capului.
Florentina nu are carte, nici măcar studii primare. A optat să părăsească România întocmai pentru ca băieții ei (unul aflat în clasa a doua, iar cel mare într-a opta) să nu aibă soarta ei umilă, să nu fie nevoiți să întrerupă școala. Are o viziune clară despre patria noastră: „România ne dăunează! Țara noastră e de râs. Acolo murim de foame.” Cu toate acestea, acum strânge bani să-și ia bilet de întoarcere. Prea îi este dor de copiii ei. Dead-line: luna aprilie. Dis de dimineață a luat-o la rost poliția, i-a luat actele, însă nu a penalizat-o, ceea ce îi conferă încredere că va putea să-și ducă planul la bun sfârșit. Preț de trei luni de zile e considerată un simplu turist și abia după ce expiră acest termen riscă expulzarea forțată.
Ne întrerupe o femeie care iese pe poartă și îi aduce o caserolă cu mâncare caldă. Pariu că mănâncă mult mai sănătos ca mine?! Dar ei nu-i place mâncarea franțuzească, „e ca la porci”. Însă îi apreciază gestul și punctează că aici oamenii sunt de o calitate net superioară.
Soțul ei cerșește la câțiva metri mai încolo, în condiții similare. Seara i-am văzut cum se încălzeau împreună pe salteaua mare găsită în apropiere de gura de metrou, așa cum îmi mărturisise. Nimeni nu poate garanta însă autenticitatea tuturor vorbelor acestei femei și nici ale altor cerșetori români de pe străzile Parisului. Poate doar autoritățile. Dar până la o eventuală validare, Florentina este exemplul omului amăgit, căruia i s-a promis un loc de muncă în Occident și condiții umane de trai, dar care, de îndată ce a părăsit România, s-a izbit de reversul acestei realități.
Voi mai trece pe acolo prin aprilie să văd dacă mai cerșește. Poate, totuși, se ține de cuvânt...
____________________
Cititi si:
La Sfântul Mormânt - Iohannis, în genunchi. Carmen, ca de obicei, deasupra lor!
La PRO TV, o golăneală-n fundul gol. N-avem minte, AVEM "DECÂT" TALENT! (VIDEO)
Germania. Un român l-a înjunghiat pe iubitul fostei sale concubine: “Unde vrei să te tai?”
