Cele 71 de cadavre descompuse ale unor imigranți sirieni sunt ilustrarea morbidă a dramei pe care acești imigranți care vin cu miile spre Europa de Vest o trăiesc. În Ungaria, Radio Monte Carlo a intervievat câțiva imigranți sirieni, epuizați și descurajați. Serbia și Macedonia sunt debordate de afluxul de imigranți.
Cu autobuze, pe jos, trecând pe sub sârmă ghimpată sau luând cu asalt trenurile, scenele de haos sunt din ce în ce mai multe în Europa de Est, pe măsură ce miile de imigranți avansează pe continent.
Sirieni, afgani, ei au traversat Turcia, Grecia, Macedonia, Serbia și acum Ungaria, pentru a ajunge în Europa de Vest. O călătorie epuizantă, care pe unii îi descurajează.
Este și cazul lui Wissam, un sirian de 18 ani care fuge de războiul din țara sa, și care, după două săptămâni pe drumuri, nu mai are forță și se prăbușește plângând. ”Vreau să mă întorc, e prea greu. Am obosit. Avem nevoie de apă, de tot. Vreau să mă duc lângă mama, să mă întorc la universitatea mea, la prietenii mei”, imploră el jurnalista RMC trimisă la frontiera ungară.
Ca și Wissam, și alți imigranți sunt obosiți de această rătăcire, de condițiile de viață și de tratamentul care li se rezervă.
Hazam este sirian și el, și a fost pus într-un tren de autoritățile ungare. ”Poliția ne-a spus că ne va duce în alt câmp. Deja de două zile și jumătate sunt pe câmp, și uite că o voi lua de la capăt. Dar cât timp mai rămân în Ungaria?”, se întreabă el.
El a fugit din Siria cu cele trei fiice ale sale. Sidra, care are 9 ani, încă mai zâmbește, în ciuda celor șapte săptămâni epuizante de periplu. Totuși, spune rapid că ar vrea să-și revadă casa și prietenele. ”Nu îmi place să dorm afară. Mi-e frică de insecte”, spune ea, cu un surâs crispat.
Un polițist a intrat în vagon. Vrea să le înregistreze numerele. Cele pe care toți imigranții pe poartă în jurul încheieturii. ”Vedeți, ne dau un număr, dar noi nu suntem animale”, spune Hazam. ”Am ajuns să îmi spun că, dacă rămâneam în Siria și am fi fost toți uciși de o bombă, ar fi fost mai bine decât toate astea”, spune el. Adăugând că nu are niciun chef să rămână acolo.
”Aș vrea să mă întorc în țara mea. Opriți războiul și ne întoarcem!”, imploră el.
”Ne era bine acolo. Eu sunt negustor, am două mașini și două case. Mă doare undeva de viața în Germania, mă doare undeva”, spune el, cu disperare în glas. Totuși, și Hazam își va continua periplul. Îl face pentru fetițele lui și speră că va putea ajunge în Germania, unde să se poată instala. (M.C)
