Referendumul constituțional de duminică din Turcia privind sporirea prerogativelor prezidențiale ar putea reprezenta cea mai mare schimbare din istoria recentă a țării și ar putea modifica fundamentele republicii laice fondate în 1923, relatează EFE într-un comentariu, preluat de agerpres.ro.
Modificarea Constituției este promovată de Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP, islamist) care guvernează Turcia cu majoritate absolută din 2002, și de către președintele țării, Recep Tayyip Erdogan.
De când a fost ales șef al statului, în 2014, Erdogan a făcut din această reformă obiectivul central al mandatului său, până acolo încât, în mai 2016, a forțat demisia lui Ahmet Davutoglu, care era pe atunci șeful guvernului, deoarece acesta nu susținea o astfel de reformă.
Referendumul de duminică se concentrează exclusiv în jurul lui Erdogan: susținătorii săi vor vota 'Da', în favoarea reformei, pentru că au încredere în calitățile sale de lider.
Detractorii săi vor vota 'Nu', deoarece autoritarismul acestuia nu le este pe plac. Sondajele, evident părtinitoare în funcție de cine le face, relevă că partizanii modificării Constituției vor obține între 49% și 54% din voturile exprimate, scrie EFE.
Potrivit lui Erdogan, sistemul parlamentar împiedică guvernarea eficientă a țării deoarece mecanismele de control pun obstacole în calea proiectelor legislative și coalițiile electorale creează instabilitate, cu toate că — după cum amintește EFE — AKP guvernează singur din 2002.
Opoziția se teme că o eventuală modificare a Constituției va duce la concentrarea puterii în mâinile unei singure persoane: puterea executivă, pentru că președintele 'fagocitează' mandatul de prim-ministru și numește miniștrii; puterea legislativă, deoarece președintele poate guverna prin decrete; puterea judiciară, fiindcă șeful statului va putea numi șase din cei 13 membri ai Înaltului Consiliu al Puterii Judiciare (HSYK).
Cu toate că legislația actuală definește mandatul de președinte al statului drept o funcție neutră, Erdogan este cel care domină AKP și, de trei ani încoace, senzația este că niciun judecător nu emite sentințe care nu sunt pe placul său, de teama de a nu fi destituit sau mutat în alt post, scrie EFE.
Astfel, dacă referendumul va fi validat, nu va face decât 'să adapteze legea la realitate', după cum s-au exprimat anul trecut chiar surse apropiate președintelui. Erdogan prezidează deja Consiliul de Miniștri, care guvernează prin ordonanțe de la puciul eșuat din iulie 2016.
'Nu se va schimba mare lucru, Erdogan va ține un discurs în care va promite că va guverna pentru toți, însă la scurt timp va instituționaliza conducerea unică și Turcia va deveni mai totalitară', a declarat pentru EFE Tarik Șengül, politolog la universitatea ODTÜ din Ankara. În cazul în care modificarea Constituției va fi respinsă prin referendum, Șengül crede că Erdogan își va amâna planurile și 'va încerca să continue ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat'.
'Însă opoziția va căpăta un curaj enorm' și își va pune speranțele în alegerile legislative, municipale și prezidențiale din 2019, a mai declarat expertul turc. 'Și mai important va fi efectul în interiorul AKP. Știm că există o opoziție la linia adoptată de Erdogan, însă nimeni nu are curajul să-l înfrunte. O victoria a lui 'nu' le-ar da curaj și aceasta poate influența mult mai mult decât ceea ce va face opoziția', consideră Șengül.
Toți cofondatorii AKP, precum fostul președinte Abdullah Gul și fostul vicepremier Bulent Arinc, au fost îndepărtați din cercurile puterii în ultimii trei ani, la fel ca și Davutoglu. O revoltă a 'vechii gărzi' a fost până acum dificilă, dat fiind că majoritățile absolute au fost obținute grație carismei lui Erdogan.
Totodată, o victorie a taberei 'Nu' în referendum ar putea provoca noi turbulențe în Turcia, țară afectată deja de numeroase conflicte interne și externe: războiul din Siria, terorismul jihadist, conflictul kurd, îngrădirea libertăților și tensiunea cu Uniunea Europeană, Irakul, Iranul sau Rusia.
Dimpotrivă, Erdogan va folosi o victorie a taberei 'Da' pentru a-și pune în practică visul de a crea 'Noua Turcie', diferită de cea fondată în 1923. În fapt, Erdogan a declarat că 16 aprilie, ziua referendumului, este data unei noi bătălii pentru independență, similară victoriei de la Gallipoli din Primul Război Mondial.
În anul 1915, un corp de armată al Aliaților a atacat trupele otomane în peninsula Gallipoli din strâmtoarea Dardanele. Confruntarea a durat opt luni și s-a încheiat cu un succes militar răsunător al Imperiului Otoman și care pe plan politic a însemnat începutul ascensiunii lui Mustafa Kemal 'Ataturk', considerat fondatorul Republicii Turce.
Inamicul de astăzi este un amalgam difuz în care Erdogan aruncă în aceeași oală 'Occidentul', 'teroriștii' kurzi, 'ateii și stângiștii', 'statul paralel' din care ar face parte frăția islamistului Fethullah Gulen și terorismul jihadist.
Opoziția se teme că viitorul Turciei se va structura în jurul identității islamice, cu o segregare progresivă a bărbaților și femeilor și cu aspirația de a recupera moștenirea Imperiului Otoman ca 'tutore' al musulmanilor din întreaga lume.
