Atunci când suficient de mulți părinți înțeleg daunele ireversibile pe care le provoacă blocanții de pubertate și hormonii artificiali copiilor lor, nebunia se va opri.
Chris Elston, cunoscut în mediul online drept „Billboard Chris”, este un activist canadian care atrage atenția de ani de zile asupra efectelor ireversibile ale tranziției de gen, în special în cazul copiilor. Printr-un activism de stradă direct, onest și curajos — deseori înfruntând autorități ostile și contra-manifestanți violenți — Elston a reușit să adune o audiență semnificativă, mai ales în rândul părinților. Mesajul său este clar: ideologia de gen nu este doar controversată, ci profund nocivă
În prezent, se află la Bruxelles alături de Lois McLatchie-Miller, purtătoarea de cuvânt internațională a organizației globale de advocacy juridic ADF International. Jurnalistii de la European Conservative au stat de vorbă cu el pentru a afla povestea omului din spatele panourilor și cum vede el viitorul dezbaterii despre identitatea de gen. Nu ne-am fi imaginat însă că doar câteva ore mai târziu, cei doi aveau să fie arestați de poliția belgiană pentru simplul fapt că stăteau pașnic într-un loc public, afișând celebrul mesaj al lui Chris: „Copiii nu pot consimți la blocarea pubertății.”
Cum a început această „misiune”?
În primul rând, sunt tată. Am două fete, iar ideologia de gen este o molimă socială care afectează în special fetele, făcându-le să creadă că s-au născut în corpul greșit. Răspunsul acestei ideologii false este că ele trebuie să devină pacienți medicali pe viață, cu blocanți de pubertate, hormoni de schimbare a sexului și intervenții chirurgicale. Nu vreau să îmi trimit fiicele într-o lume care nu mai știe ce înseamnă să fii femeie, într-o lume care încearcă să schimbe sexul copiilor, și am simțit că e datoria mea să fac ceva. Așa că am făcut.
Totul a început în 2020, când o femeie a pus un afiș într-o gară din Edinburgh cu mesajul „O iubesc pe J.K. Rowling”, iar compania feroviară de stat l-a dat jos pentru că cineva de pe Twitter s-a plâns că ar fi „discurs al urii”. Mi s-a părut absurd: nu doar că se face un rău enorm copiilor — în opinia mea, cel mai mare scandal de abuz asupra minorilor din istoria recentă a medicinei —, dar nici măcar nu avem voie să vorbim despre asta. Așa că am decis să acționez. Am pus un panou publicitar în Vancouver cu același mesaj: „O iubesc pe JK Rowling”. Un panou de 9 metri care a rezistat doar o zi. O consilieră locală, Sarah Kirby-Yung, a cerut să fie dat jos, numindu-l discurs al urii. Evident, asta a provocat indignare, dar mai ales a generat discuții. În aceeași seară am început o mică campanie de strângere de fonduri, iar în săptămâna următoare am pus același mesaj pe panouri în San Francisco, Los Angeles, Portland, Utah, Washington D.C. și Times Square. Apoi am rămas fără bani și nicio companie din Canada nu a mai vrut să lucreze cu mine. Așa că am devenit eu însumi panoul publicitar.
Scopul acestei campanii este să deschidă conversații. La vremea aceea, puțini știau ce se întâmplă sau nu credeau că situația e atât de gravă. Am considerat esențial să purtăm aceste conversații în lumea reală, așa că mi-am făcut pancarte. Mulți mă consideră un protestatar, dar nu protestez. Aceste pancarte sunt menite să declanșeze conversații. Ăsta e scopul lor.
Cum decurg de obicei aceste conversații? În filmările virale ești adesea atacat, dar bănuiesc că primești și mult sprijin.
Am parte de un sprijin copleșitor, aproape oriunde merg. O excepție notabilă a fost Bruxelles, unde, recent, am întâmpinat o opoziție destul de puternică, inclusiv din partea unor bărbați — ceea ce e rar. De obicei, cei care se opun mesajului meu sunt femeile tinere, care au fost îndoctrinate să creadă că îngrijirea transgender este un act de iubire. Această ideologie le exploatează empatia; au fost învățate în universități că există „copii trans” și că, dacă nu îi tranziționăm, se vor sinucide.
Dar asta este o minciună, la fel ca și ideea că efectele blocanților de pubertate sunt reversibile. Mulți nu cred că aceste intervenții duc la sterilizarea copiilor — dar o fac. Nu cred că se fac operații pe copii — dar se fac. Și pentru că refuză să accepte realitatea, devin furioși și încearcă să mă reducă la tăcere. Dar trebuie să putem vorbi despre orice, mai ales atunci când este vorba despre suferința copiilor.
Ai avut și multe confruntări cu Antifa. Violența a devenit o parte obișnuită a activității tale?
Nu se întâmplă în fiecare zi, dar am fost agresat de peste 40 de ori. Chiar acum două zile, la Bruxelles, cineva a aruncat cu o sticlă în noi, iar alții mi-au spus că ar fi bine să plec pentru că nu e sigur, că vine Antifa. Dar cu cât îmi spui mai mult să plec, cu atât mai mult voi rămâne. Nu voi permite ca violența să reducă oamenii la tăcere. În schimb, poliția este de obicei de partea mea. Am avut poliția chemată la mine de peste 300 de ori și, în general, ofițerii mă susțin — pentru că și ei sunt părinți. Sunt convins că am sprijinul a peste 90% din populație.
Pare într-adevăr o ideologie impusă de sus în jos, fără o susținere reală la nivelul societății.
— Da, este o ideologie impusă de o tiranie a minorității, iar activiștii sunt apoi promovați în politică pentru a o impune legislativ. Ei folosesc eufemisme pentru toți termenii. Îi spun „îngrijire care afirmă genul” („gender-affirming care”), ceea ce sună bine pentru omul obișnuit care nu știe nimic despre ce înseamnă asta cu adevărat. Dar, în realitate, este o negare a sexului biologic, un act de mutilare, iar singurul lucru pe care îl „afirmă” este ura față de sine. Stânga pretinde că este progresistă, dar, de fapt, este exact opusul: e regresivă și sexistă. Mesajul cu adevărat progresist este că nu există un mod „corect” sau „greșit” de a fi fată sau băiat și că acești copii sunt minunați așa cum sunt. În schimb, activiștii insistă că aceste fete s-au născut în corpul greșit, deci trebuie să le blocăm pubertatea, să le dăm testosteron și să le extirpăm sânii. Asta nu este „îngrijire”, este abuz asupra copiilor.
Totul începe, de obicei, în jurul vârstei de 9–10 ani, la începutul pubertății. Se folosesc medicamente pentru castrare chimică, exact aceleași care sunt administrate pedofililor condamnați. Aceste medicamente nu au fost niciodată aprobate pentru un astfel de scop, deci sunt folosite off-label. Majoritatea acestor copii sunt pe spectrul autist. Sunt copii care au fost abuzați sexual sau care suferă alte traume psihologice. În loc să îi ajutăm, luăm acești copii vulnerabili și le spunem că s-au născut „greșit”, transformându-i în pacienți pe viață ai industriei farmaceutice.
Cum a devenit ceva atât de groaznic acceptat atât de repede în societate?
E o furtună perfectă, care vine în principal din trei direcții. În primul rând: rețelele sociale. Este o molimă socială. Disforia de gen afecta, în trecut, în principal băieții, și în cazuri extrem de rare — poate unul din 30.000. Acum afectează mai ales fetele, și sunt școli unde una din 30 se identifică drept trans. Trebuie să adaug că nu-mi place termenul „disforie de gen”; acești copii sunt pur și simplu tulburați emoțional. Cresc, intră în pubertate, și nu le este ușor. Nu trebuie să patologizăm acest lucru. Al doilea factor sunt școlile și așa-zisa educație sexuală, impusă de la cel mai înalt nivel. ONU promovează Educația Sexuală Comprehensivă (CSE), același program în toate țările lumii. Iar ultima piesă din acest puzzle sunt ONG-urile.
Pentru că scopul Stângii nu este să provoace o revoluție și gata. Scopul este să mențină societatea într-o stare permanentă de revoluție. E o pantă alunecoasă care a început în anii ’60 și nu s-a mai oprit. Se mută mereu de la o cauză la alta, iar după ce drepturile homosexualilor au fost câștigate în toată lumea occidentală între 2010 și 2015, noul obiectiv al tuturor acestor ONG-uri a devenit „drepturile trans”. Strategia lor este să confunde drepturile persoanelor trans cu cele ale homosexualilor, pretinzând că „LGBTQIA+” este o singură mare comunitate. Dar nu este.
A fost un scandal uriaș acum ceva vreme, când părinții au aflat ce se întâmplă; au fost nevoiți să închidă Tavistock, cea mai mare clinică pentru copii transgender din Marea Britanie.
— Așa este. Marea Britanie se află într-o situație unică, pentru că acolo au existat avertizori de integritate mai devreme decât în oricare altă țară. Au fost multe persoane de stânga, inclusiv grupuri feministe, care au vorbit deschis împotriva acestui fenomen. Bineînțeles, J.K. Rowling ajută mult cauza, pentru că are o voce extrem de puternică.
Dar s-a făcut o evaluare sistematică a tuturor studiilor științifice, a tuturor cercetărilor revizuite de experți. Această analiză a fost realizată de o pediatră cu orientare de stânga, dr. Hillary Cass. Ea a publicat un raport de 388 de pagini, în care a concluzionat că dovezile științifice care susțin tranziția copiilor sunt de o calitate extrem de slabă și că, desigur, riscurile sunt majore.
Pare că ar fi nevoie de o infrastructură uriașă ca să ai un impact atât de mare. Cine împinge toată această propagandă?
— Sunt mulți adepți fanatici, pentru care această ideologie funcționează ca o religie. Eu o numesc Cultul Genului. Dar nu e nevoie de un milion de oameni ca să provoci atâta suferință. Johanna Olson-Kennedy, de exemplu, este medic la Spitalul de Copii din Los Angeles și, de una singură, a „tranziționat” mii de copii. Lobotomiile, în trecut, au fost făcute tot de câțiva medici, dar au afectat în jur de 100.000 de persoane.
Mulți dintre medicii care promovează această ideologie sunt ei înșiși persoane care se identifică drept trans, inclusiv cei care scriu „Standardele de îngrijire” ale Asociației Mondiale a Profesioniștilor în Sănătatea Transgen (WPATH). Președintele este un bărbat pe nume Marci Bowers, care afirmă că este femeie. A efectuat 2.000 de vaginoplastii, inclusiv pe copii — intervenții care presupun castrarea băieților, despicarea penisului și inversarea lui pentru a forma o „neo-vagină”. Sunt operații macabre, monstruoase, făcute pe copii și pe tineri extrem de vulnerabili. Asta nu e medicină, e ideologie.
De ce nu există un contraatac politic global, la toate nivelurile administrative?
— Eu cred că există un contraatac global, dar avem nevoie de puțin timp. Acum trei ani, niciun politician republican din SUA nu voia să vorbească despre asta. Și totuși, la alegerile prezidențiale din 2024, aceasta a fost principala temă pentru alegătorii indeciși.
Avem deja evaluări sistematice făcute — mai întâi în Finlanda, apoi în Suedia, în Marea Britanie și, acum, în Statele Unite.
Există multe unghiuri din care se poate combate acest fenomen, dar nimic nu se poate face fără obiectivul esențial: creșterea gradului de conștientizare. De aceea suntem aici, în această săptămână, pentru a discuta cu politicieni din Parlamentul European — pentru că mulți oameni știu că ceea ce se întâmplă e greșit, dar nu cunosc adevărata amploare a fenomenului. Când le oferi cuvintele potrivite pentru a vorbi despre asta și un mesaj pozitiv — acela că „copiii noștri sunt frumoși exact așa cum sunt, fără să aibă nevoie de medicamente sau bisturiu” — atunci capătă curajul de a vorbi.
Este puțin mai complicat în Uniunea Europeană. Recent, Curtea de Justiție a UE a publicat o opinie preliminară în procesul Comisiei Europene împotriva Ungariei, afirmând că interzicerea conținutului care promovează tranziția de gen în școli primare și la televizor în intervale orare de maximă audiență contravine „valorilor europene” și încalcă dreptul UE. Deși legea maghiară în cauză se aplică exclusiv copiilor, nu și adulților.
— Ei bine, la fel ca orice mișcare marxistă de-a lungul istoriei, ținta principală sunt copiii. Știu că ei sunt următoarea generație de politicieni și alegători. Iar asta vedem în tot Occidentul. Unele țări din Europa de Est au reușit până acum să evite acest fenomen, dar trebuie să înceapă să vorbească despre el acum, pentru că, odată pierdute alegerile, stânga va infiltra această ideologie în toate instituțiile de învățământ, iar generația următoare va fi deja indoctrinată.
În doar câteva generații, poți pierde complet lupta pe această temă — dar începem să câștigăm. Oamenii știu instinctiv că este greșit, că băieții sunt băieți și fetele sunt fete.
Pentru asta, mai întâi trebuie să putem vorbi despre subiect. UE are deja un regim amplu de cenzură instituit prin Legea privind serviciile digitale (Digital Services Act – DSA). Iar acesta devine tot mai dur de la an la an, gata să elimine orice sub pretextul combaterii „discursului instigator la ură”.
— Vă dau un exemplu despre ce presupune DSA. Sunt implicat într-un litigiu cu guvernul australian, care, anul trecut, i-a cerut platformei X să șteargă o postare a mea. Era vorba despre un articol din Daily Mail despre o femeie pe nume Teddy Cook – o femeie care afirmă că este bărbat. Publică frecvent conținut inadecvat: nuditate, practici de bondage și chiar bestialitate. Nu este medic, este activistă. Cu toate acestea, a fost numită de Organizația Mondială a Sănătății să contribuie la redactarea politicilor de sănătate pe această temă, atât pentru copii, cât și pentru adulți.
Am criticat-o și am spus despre ea că este femeie, pentru că asta este. Guvernul australian a considerat că gestul meu reprezintă „abuz cibernetic” și a cerut eliminarea postării. X a refuzat, dar a restricționat accesul la postare în Australia. Atât Elon Musk, cât și eu am contestat decizia. Tocmai am avut cinci zile de audieri pentru a-mi apăra dreptul, ca cetățean canadian de pe cealaltă parte a lumii, de a critica o femeie din Australia. Dar, deoarece Australia are o lege a siguranței online, au reușit să impună blocarea regională. Iar DSA este exact același lucru: dacă critic sau „adresăm greșit genul” cuiva din Germania, de acasă din Vancouver, UE ar putea ordona ștergerea postării din întreaga Europă – și astfel 500 de milioane de oameni nu mai pot afla adevărul.
Și mai e ceva. Pentru că piața europeană este atât de mare, există riscul ca platformele de social media să nu-și mai bată capul cu regimuri de moderare separate și să prefere autocenzura la nivel global, decât să riște sancțiuni din partea Bruxellesului.
Dacă nu l-am avea pe Elon Musk, vă dați seama în ce situație am fi? Toți ceilalți s-ar fi supus deja acestei presiuni. DSA amenință cu sancțiuni de până la 6% din veniturile globale anuale ale unei companii pentru o singură abatere în UE. Pentru o companie medie, asta înseamnă aproape tot profitul anual. Este o tentativă orwelliană și malefică de a reduce la tăcere vocile incomode, venind din partea celor care cred că ei au dreptul să stabilească ce pot sau nu pot spune ceilalți. Nu putem permite ca aceste legi să rămână în vigoare.
Din fericire, administrația Trump a fost extraordinară în apărarea libertății de exprimare în Europa și în alte părți. Departamentul de Stat a emis chiar și o declarație oficială despre cazul meu din Australia.
— Când veți considera că misiunea dumneavoastră este încheiată?
— Sunt încrezător că, în decurs de zece ani, vom reuși să oprim medicalizarea copiilor.
Când copiii încep să se revolte împotriva acestui fenomen, știi că ai câștigat. Iar asta deja se întâmplă: generațiile Z și Alpha încep să respingă tot mai clar această ideologie, iar băieții, în special, nu o acceptă deloc. Europa este puțin în urmă când vine vorba de stoparea ideologiei, dar în America de Nord vedem deja progrese uriașe, iar schimbarea va ajunge și aici.
Total madness in Brussels.@LoisMcLatch and I were arrested and taken to jail.
— Billboard Chris ???? (@BillboardChris) June 6, 2025
No charges filed, but that didn’t stop them from stripping me down to my underwear, confiscating my signs, and locking us up.
They just wanted to get rid of us. @JDVance was right. The greatest… pic.twitter.com/oy9WLoU5aE
This guy threw a glass bottle at us today. He missed and it smashed right near a little 5-year-old girl.
— Billboard Chris ???? (@BillboardChris) June 3, 2025
Brussels is insane. Most woke city I’ve been to, by a mile.
To all these violent, societal failures: Bring it. I don’t care. You picked the wrong guy to motivate. pic.twitter.com/7eVyiFtchQ
