În Noul Testament, Mântuitorul le-a vestit ucenicilor patimile şi Învierea Sa: “Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de arhierei şi de cărturari şi să fie omorât, iar după trei zile va învia” (Marcu 8, 31). “Iată, ne suim la Ierusalim şi se vor împlini toate cele scrise de proroci despre Fiul Omului, căci va fi dat păgânilor şi va fi batjocorit şi va fi ocărât şi scuipat. Şi după ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a treia zi va învia” (Luca 18, 31-33).
Despre Învierea Domnului, Sfânta Evanghelie de la Matei spune: “După ce a trecut sâmbătă, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (duminică) au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie ca să vadă mormântul. Şi iată s-a făcut cutremur mare, căci îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era că fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi. Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: «Nu va temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi. Nu este aici; căci S-a sculat, precum a zis. Veniţi de vedeţi locul unde a zăcut. Şi degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din morţi şi, iată, va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea»” (Matei 28, 5-7).
Sfântul Apostol Ioan Evanghelistul, vorbind în Sfânta Evanghelie despre arătarea Domnului după Înviere, mărturiseşte: “Maria stătea afară, lângă mormânt, plângând. Şi, pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus. Şi aceia i-au zis: «Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?» Ea le-a zis că au luat pe Domnul meu, şi nu ştiu unde L-au pus. Zicând acestea, ea s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este Iisus. Zis-a ei Iisus: «Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?» Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: «Doamne, dacă L-ai luat Tu, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi ridica». Iisus i-a zis: «Marie!» Întorcându-se aceea I-a zis evreieşte: «Răbuni!» (adică Învăţătorule!). Iisus i-a zis: «Nu te atinge de Mine că încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi la Tatăl Vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.» Şi a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor că a văzut pe Domnul şi acestea i-a spus ei”. (Ioan 20, 11-18). După ce S-a arătat mironosiţelor, Mântuitorul s-a arătat la doi ucenici – Luca şi Cleopa, apoi lui Petru, iar în seara Sfintelor Paşti s-a arătat celor 11 ucenici adunaţi laolaltă, suflând peste ei Duh Sfânt, dându-le har apostolic şi preoţesc şi puterea iertării păcatelor.
Ce trebuie să nu uităm despre Sărbătoarea sărbătorilor? Să luăm aminte la cuvintele părintelui Cleopa: “Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este învierea noastră, este sfârşitul şi cununa Evangheliei Lui Hristos. Dacă Hristos n-ar fi murit şi înviat pentru noi, zadarnică ar fi fost credinţa noastră, nădejdea şi viaţa noastră, căci, fără Înviere, moartea şi păcatul nu pot fi biruite”.
De cea mai mare Sărbătoare a creştinătăţii – Învierea Domnului – “atârnă mântuirea noastră”. “Pastile nostru, Hristos, S-a jertfit pentru noi” (Corinteni 5,7; Efeseni 2, 13-14), iar “prin Învierea Sa ne-a trecut pe noi din din moarte la viaţă” (Ioan 3, 14).
