An de an, la 3 septembrie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Antim, episcopul Nicomidiei. Sinaxarul ne arată că Sfântul Antim era episcop al oraşului Nicomidia ( în Bitinia - Asia Mică) atunci când, din porunca împăratului Diocleţian (284-305) s-a dat foc bisericii din Nicomidia, murind pentru Hristos douăzeci de mii de creştini. El s-a aflat în fruntea credincioşilor săi în această încercare şi i-a încurajat a-şi pună toată încrederea şi nădejdea în Dumnezeu. Atunci, prin harul şi providenţa lui Dumnezeu, sfântul Antim şi alţi câţiva creştini, au scăpat de moarte şi s-au ascuns în munţii din împrejurimi. “Dar, după câţiva ani, ei au fost prinşi şi sfântul episcop a fost adus legat înaintea lui Maximian (305-311), unde se aflau de faţă toate uneltele cele pentru chinuire. Şi, de vreme ce-l întrebară, a mărturisit cu îndrăzneala şi nesilit de nimeni pe Hristos. Pentru aceea întâi i-au zdrobit coastele, apoi l-au rănit cu fier încins; l-au întins gol deasupra unor hârburi şi l-au bătut cu toiege; l-au încălţat cu încălţăminte de aramă arsă în foc, şi apoi i-au tăiat capul. Dar, minunea lui Dumnezeu, şi după moartea sfântului părul a continuat să-i crească pe capul tăiat” (Vieţile sfinţilor de peste tot anul).
