An de an, la 28 august, Biseria Ortodoxă face pomenirea Preacuviosului Părinte Moise Arapul ("cel din tâlhari"). Sinaxarul ne spune că “acest fericit era de neam etiopian şi la faţă peste tot negru, fiind sluga unui oarecare ce se afla la lucruri politiceşti. Pentru firea lui cea rea şi pentru viaţa tâlhărească l-a gonit domnul său. Pizmuind el pe un pastor care îl zăticnise de la un lucru rău, s-a hotărât să-l ucidă; şi aflând că acela este de cealaltă parte de apă Nilului şi fiind apa mare, îşi lua sabia în gură, şi-şi puse cămaşă în cap, şi trecu înot. Dar păstorul, prinzând de veste, a fugit; atunci el a junghiat patru berbeci aleşi, şi însirându-i pe o funie, a trecut iarăşi Nilul înot. Şi mâncând cărnurile, şi vânzând pieile pe vin, s-a dus la soţii lui. Acestea le-am povestit ca să vedeţi, că este cu putinţă ca, cei ce vor, pot să se mântuiască prin pocăinţă. În cele din urmă, venind întru umilinţă, din oarecare primejdie, s-a dus la o mănăstire şi, atât s-a pocăit, încât a tras şi pe soţii lui către Hristos prin pocăinţă”.
Din acest motiv i se spune Moise "cel din tâlhari" sau Moise Arapul. “Oarecând şezând în chilia sa, nimeriră la dânsul nişte tâlhari, neştiind că el este Moise, pe care, fericitul, legându-i cu un ştreang, îi puse pe umeri ca pe un sac cu paie, şi-i duse la obşte. Şi zise către fraţi: «De vreme ce mie nu mi se cade să fac nedreptate, am aflat pe aceştia ce veniră să-mi facă rău. Ce porunciţi pentru ei?» Iar aceia, dacă-l cunoscură că el este Moise, vătaful de tâlhari cel vestit şi nebiruit, se mărturisiră lui Dumnezeu, şi se lepădară de lume şi se făcură călugări foarte iscusiţi. De aceea trăind sfântul cu plăcere dumnezeiască şi luptându-se cu demonul neastâmpărării, a murit fiind bătrân de 75 de ani, făcându-se şi preot, şi lăsând 70 de ucenici” (Vieţile sfinţilor de peste tot anul).
