“Trebuie să învăţăm să ne vedem propria greşală când ajungem la vreo neînţelegere de pildă. Îmi amintesc că, o pereche a venit la Părintele Sofronie – erau certaţi – şi era limpede că unul era mai vinovat decât celălalt. Şi, Părintele Sofronie a întrebat-o pe soţie: «Cât la sută crezi că eşti de vină?» A răspuns: «Doar cinci la sută. Dar soţul meu este nouăzeci şi cinci la sută vinovat». Şi Părintele Sofronie i-a zis: «Atunci îndreaptă acel cinci la sută şi să vedem dacă celelalte nouăzeci şi cinci la sută mai rămân!» Aceasta este ceea ce face adesea ca slujirea duhovnicului să fie o sarcină grea, primită cu nerecunoştinţă de cei care se spovedesc: iarăşi şi iarăşi trebuie să arate aspectele negative, greşală cuiva. Să aducă acea persoană la înţelegerea greşelii, aşa încât să poată să ia vină asupra sa. Pentru că, numai atunci, are loc vindecarea. Până nu luăm vina asupra noastră, nu vom află odihna, precum spun monahii veacului al patrulea”. (Arhimandritul Zaharia Zaharou, Lărgiţi şi voi inimile voastre!)
Arhimandritul Zaharia Zaharou, despre asumarea vinovăţiei
