Cine se avântă pe cel mai înalt vârf al Munților Ciucaș, în zilele senine, are sub ochi un întreg ducat: Piatra Craiului, Bucegii, Masivul Buzăului și depresiunea Întorsura Buzăului.
Traseu. Urcare: Cheia – Cabana Muntele Roșu – Cabana Ciucaș - Tigăile Mari – Vf Ciucaș - Șaua Tigăilor
Coborâre: Șaua Tigăilor – Cabana Ciucaș - Valea Berii – Podul Berii – Cheile Cheiței – Cheia
Hotărâți, începeți urcușul din stațiunea Cheia (prin partea de nord a localității) urmând marcajul bandă galbenă. Traseul urcă pieptiș prin pădure, tăind de mai multe ori drumul asfaltat ce duce la cabana Muntele Roșu, aflată la o distanță de 1-1. 30 ore. Vă trageți o țâră sufletul aruncând un ochi spre culmea Gropșoarele-Zăganul, apoi reluați ascensiunea, urmând ca după circa 30 min. să dați de un pârâiaș cu nume spumos și gust de victorie totală: Valea Berii. După ce înghițiți în sec, „amețiți” de perspectivă o luați la picior pe poteca marcată cu cruce albastră. Puțin mai sus de unirea marcajelor (galben și albastru) faceți aprovizionarea cu apă, de la o fântână amenajată, căci pe traseu și la cabană nu veți mai găsi. Oricum, de la fântănă și până la cabană – unde veți și poposi – mai este o oră de mers întins.
A doua zi, urmând marcajul de bandă roșie, în 20 min ajungeți sub stâncile Tigăile Mari (1685 m). Cu gândul la o tochitură mică urcați cu năduf până când dați nas în nas cu un grup ciudat de stânci denumite “Babele la sfat”. Stați cu ele la o bârfă scurtă, ș-apoi zările vă sunt deschise: ați ajuns pe vârful Ciucaș! Strigați de trei ori ura și coborâți, sărind voios printre stânci, până vă treziți în șaua adâncă și largă a Tigăilor. Vă gândiți iară la tochitura aia mică și, cu poftă, pășiți cătinel pe poteca marcată cu bandă roșie ce duce spre cabana Babarunca. Aici puteți poposi sau, dacă vă mai țin picioarele, traversați platoul Chirușca până ajungeți tot la cabana Ciucaș.
Dimineața, la coborâre, treceți prin Valea Berii (marcaj cruce albastră), închinați în gând un pahar cu guler pe Podul Berii și ajungeți pe DN 1A (Brașov-ploiești). După un mic popas mărșăluiți spre Cheile Cheiței, având posibilitatea să parcurgeți traseul și pe șoseaua care străbate cheile, ori coborâți și continuați pe lângă apă (traseu greu, dar mai spectaculos) până reveniți la punctul de plecare: stațiunea Cheia.
Sfaturi. Chiar dacă aveți privirea ageră și reflexe îndelung verificate, nu porniți pe acest traseu pe timp de ceață. Nu uitați să vă faceți rezerve de apă de la fântâna amenajată în memoria prof. Nicolae Ioan, căci la Cabana Ciucaș nu veți avea cu ce să vă potoliți setea și nici cu ce vă prepara ceaiul. Dacă vremea este ploioasă, renunțați la pasul săltăreț, fiindcă altfel veți fi obligați să luați “lecții” de patinaj viteză, cu obstacole.
Mergeți întotdeauna numai în grup. Iar dacă sunteți îndrăgostiți de jocurile “de societate”, evitați să-l jucați pe cel numit „de-a v-ați ascunselea”. Pădurea este atât de deasă, încât până ajunge cel cu număratul la “cine nu e gata, îl iau cu lopata”, riscați să nu mai fiți “văzut” decât după îndelungi căutări. Menajați-vă forțele. Traseul de fiecare zi înseamnă în medie cam 8-10 ore de mers întins.
