De mai bine de 2000 de ani încoace, există o dată anume în calendar când, peste tot, în curțile oamenilor ard focuri cu vâlvătaie și când, de pretutindeni, se aud grohăituri înecate de porc înjunghiat. Este ziua de Ignat, ziua cuțitelor lungi. Ce vom povesti este un crâmpei din propria noastră copilărie, așa cum am trăit-o cei mai mulți dintre noi, cu mai mult sau mai puțini ani în urmă.
Vâjâind în rafale, vântul ostenește noianul de fulgi făcându-i să simtă atingerea pământului ca o blândă binecuvântare. Parcă s-a tras oblonul cerului și toți merii raiului s-au pornit să viscolească înalturile, purificând cu albă inocență locul unde va să se nască Fiul Omului. În fiecare an îi povestise bunica, la gura sobei cu foc viu dansând prin jar, despre nașterea „în ieslea cea săracă” de pruncul Iisus. D-aia aștepta vacanța cu toate sărbătorile iernii, căci începea ca-n povestea cu „A fost odată...” Acum era seara dinaintea Ignatului și taică-su îi spusese că a doua zi or să taie porcul. Și anul trecut tăiaseră un grăsun care abia se mai putea mișca prin coteț, însă nu văzuse decât bășica umflată pusă la uscat, o bucată de șorici și carnea sfârâind în tigaie, căci mamă-sa nu-l lăsase să iasă afară, zicându-i că e prea mic ca să stea la pârlirea porcului.
Acum mai crescuse, fiindcă din toamnă mersese la școală. Era băiat mare, ziceau ai casei. Sta sub plapuma trasă până sub năsuc și se uita prin fereastră cum, în noapte, vântul se certa ca nebunul cu fulgii aranjându-i pe batalioane ori căprării după strategii numai de el știute. Aceștia se executau zvâcnind în sus, răsucindu-se-mprejur, făcând salt înainte spre troiene sau bulucindu-se, ca gâzele vara, spre fereastra luminată. Se auzea șuierând și clănțănind ferestrele, însă zgomotul în loc să-l țină treaz, îl trăgea spre somn ca un cântec de leagăn. Era cald și bine în casă. Își mai pipăi încă o dată bocancii așezați la capul patului. Erau acolo.
Din bucătărie mama se mai auzea robotind, după ce toată ziua spălase și rânduise o mulțime de vase mai mari sau mai mici și după ce dăduse tatei la ascuțit cuțitul de la mașina de tocat carnea. Tata nu muncise prea mult, vorbise numai un ceas cu trei vecini care, după ce terminaseră de băut vreo două ibrice cu țuică fiartă, plecaseră amenințându-l: „Păi, mâine în zori, vecine!” Închise ochii și zâmbi. Crăiasa Zăpezii îl sărută pe frunte, îi acoperi ochii și inima, să nu-i intre cioburi din oglinda fermecată, îl urcă în sania trasă de reni și-l puse pe Moș Crivăț să mâie. Afară se răsuceau fulgii urgisind întinderile albe de dincolo de sat, sporind pe înfundate troienile. Era vai de cal și călăreț, vorba lui Alecsandri.
Se trezi cu larmă și zarvă mare. „Ține-l de rât, că acu ne scapă!”. Prin fereastră îi văzu pe vecini și pe tata luptându-se cu Ghiță. Acesta căzuse la pământ și se smucea încercând să se ridice. Numai că o sârmă groasă îl trăgea de rât, iar o alta legată de un picior din spate îl țintuia locului. Tata îl încăleca de-a binelea. Se îmbrăcă într-o clipă și ieși pe ușă. Mama aranja o „saltea” de paie ce avea să devină rugul funerar al lui Ghiță. Nu mai viscolea, ningea rar, cu fulgi mari, ca-n povestea Albei ca Zăpada.
„Dă-mi cuțitul!”, zise tata, și un vecin îi întinse un cuțit cât o sabie de lung. Un altul trase de sârma ce ținea râtul porcului în sus, întinzându-i gâtul. Cu poftă, mâna tatei înfipse cuțitul. Ghiță grohăi subțire, cum n-o mai făcuse niciodată, și zvâcni din picioare. „Țineți-l bine, să nu ne scape!”, strigă unul și cuțitul se mai înfipse încă o dată. Porcul grohăia din ce în ce mai greu, în timp ce cuțitul se răsucea vârtos în rana deschisă. „Adu, femeie, un lighean, că se scurge tot sângele!” Mama veni repede și smalțul ligheanului fu dintr-o dată colorat cu sângele jertfei. Își puse mâinile la ochi. Nu murise un Caesar înjunghiat mișelește, dar avea sufletul lui Brutus când, după ce zâmbise tembel împăratului, înfipsese pumnalul strigând înfricoșat: „Atunci, mori, Caesar!”. Din gura legată cu sârmă a porcului ieșeau aburi calzi. Poate-i ieșea sufletul! De peste tot, din sat, se auzeau țipetele morții. Urmarea o citiți mâine tot pe www.mariustuca.ro
