În unele descântece, dar cu deosebire în cele de „deochi”, intervin, pe lângă ocări şi ameninţări adresate duhului necurat, şi diferite blesteme, care de care mai îngrozitor. Pe aceste blesteme le meneşte descântătoarea să cadă asupra acelora care au provocat boala, fie că sunt oameni (bărbaţi şi femei, fete, copii, unchiaşi, babe, etc), fie că sunt animale sau lucruri neînsufleţite, corpuri cereşti ori fenomene atmosferice.
Amintim că şi la alte popoare, în special la slavi şi unguri, întâlnim, în descântecele de deochi, blesteme identice. Astfel, la bulgari, se sice: „Dacă-i deocheat de femeie, să-i crape ţâţele; dacă-o fi de bărbat, să-i plezbească ochii; dac-o fi de fată, să-i pice cosiţele”. Sau : „Dacă e deocheat de o femeie, sa-i cază părul; dacă e de bărbat, să-i crape boaşele”. Sau: „Dacă e deocheat de o fată, să-i pice cosiţele, dacă e de băiat, să-i pice mustăţile; dacă e de bărbat, să-i crape boaşele”.
La sârbi, se spune: „Dacă-i deocheat de bărbat, să-i crape boaşele; dacă-i deocheat de fameie, să-i crape băşica”. Sau: „Dacă-i deocheat de bărbat, să-i crape boaşele; dacă-i deocheat de femeie, să-i crape p..da”. La croaţi, se zice: „Să arză ochii care m-au deocheat”. Sau: „Deochiul pe prag, deochetoarea sub prag! Deochetoarea ţipă, deochetorul urlă. De-o fi deocheat de bărbat, să-i cază şezutul; de-i fi de femeie, să-i cază ţâţele”.
La rutenii din Bucovina: „De-o fi deochiul unui bărbat, de-o fi deochiul unei femei, de-o fi deochiul unui flăcău, de-o fi deochiul unei fete, de-o fi deochiul unui băieţaş, de-o fi deochiul unei fetiţe, să se topească ca ceara în foc, ca spuma pe apă, ca roua pe iarbă...” Ungurii spun: „Dacă te-a deocheat un bărbat, să-i crape boaşele; dacă te-a deocheat o femeie, să-i crape ţâţele”.
O credinţă care datează din timpurile primordiale şi pe care o împărtăşesc mai toate popoarele de pe pământ e că trebuie să cunoşti numele demonului, dacă vrei să pui stăpânire pe el şi să-l sileşti să te asculte. Astfel se explică de ce, în foarte multe descântece, se invocă numele bolii, însoţindu-l de tot felul de epitete, înţelegându-se prin acestea diferitele duhuri necurate care pot să fi provocat boala.
Se înşiră toate aceaste epitete, se enumeră toate posibilităţile care ar fi fost în stare să atragă vreunul din aceşti musafiri nepoftiţi în capul bolnavului, încercându-se, în felul acesta, să se dea de urma lui, nimerindu-i numele şi originea. Se întrebuinţează un astfel de descântec pentru vindecarea brâncii. Dar, la fel, şi pentru următoarele afecţiuni: aplecate, babiţe, băşică, bube, ceas rău, dalac, gălbinare, lipitură, soare sec, etc. mai toate popoarele din Europa cunosc acest gen de descântece în care se enumeră diferitele epitete date bolii.