Aş vrea să fiu parlamentar pentru o zi, ca să am şi io o iniţiativă legislativă că văd că trista aia de care aparţin nu face nimic. Ȋmi amintesc de unu care, acum cîţiva ani, propusese să se scoată etichetele interioare de pe cîrpele de le cumpăram noi din magazine, pe motiv că-l zgîrîiau pe el. L-au luat toţi al mişto, dar adevărul e că alea nu erau etichete, erau adevărate cărţi! Şi acuma, de fapt, sînt la fel, io nu m-am încumetat niciodată să m-apuc de cărţile alea. Sînt prea groase, nu mă bag. Cine ştie ce problematică serioasă aduce în dezbatere. Mai bine nu.
Deci. Dacă pe parlamentaru ăla îl freca eticheta, pe mine mă interesează să se interzică odată pentru totdeauna căcarea cîinilor în stradă şi introducerea unor amenzi serioase pentru cei care nu respectă curăţenia spaţiului public.
Ȋn Roma s-a introdus amenda de 300 de euro pentru cei care aruncă în stradă chiştoace de ţigară. Brusc, s-au apucat toţi să le pese de curăţenia străzii. Nu-mi mai bat tastatura ca să mai spun că strada pe care mergi e prelungirea casei tale, că oraşul tău e casa ta şi bla bla. Ştiu că vorbesc la pereţi. Şi, da, am obosit să mă mai iau de doamne pe stradă care-şi păzesc cîinele să nu-l deranjeze nimeni cînd se cacă şi apoi pleacă tacticos mai departe, după ce se declară mulţumite de calitatea căcatului. Sînt foarte puţini cei care ies să-şi plimbe cîinile cu punguţa după ei. De obicei, sînt tineri şi se vede pe ei că-i duce capu ceva mai departe de o staţie de autobuz. Cu toate astea, nu trebuie să fii foarte inteligent ca să strîngi după cîinele tău, trebuie doar să ai foarte mult bun-simţ. Nu te ntreabă nimeni de problema mîntuirii în creştinismul timpuriu cînd îţi plimbi pekinezu pe stradă, dar, pe bune, ai grijă să ai o punguţă la tine şi strînge-i, în pana mea, mizeria!
Azi mi s-a pus pata mai rău ca oricînd, după ce fata mea a făcut la îngeraşi în zăpadă pînă cînd a dat de un căcat de cîine pe care l-a frecat bine de geacă. Aşa îngheţat cum era, a trebuit să-i spăl geaca.
Deci. O singură zi vreau să fiu parlamentar, să bag legea asta şi io, dacă se poate. Ştiu că e una la noi în colegiu, mi se pare că aparţinem de gagica lu Şova, nu sînt sigură. Vă daţi seama că madam e ocupată cu pacheţelele pentru Dănuţ, deci nu-i interesează în momentul ăsta nici o iniţiativă legislativă, cu atît mai puţin una care ţine de abrogarea mitocăniei prin metode coercitive, dacă de vorbă bună nu se poate.
O, da. Visez la ziua aia în care să nu-mi fie teamă să fac un îngeraş în zăpadă, fără să mă gîndesc că poate mă frec de un căcat de cîine.
