Motto: “Ce poate fi mai neverosimil decît realitatea?” (Dostoievski, în “Jurnal de Scriitor”)
Da, dragă Norvegie! Şi eu îmi îndoctrinez copilul! Şi ca mine sînt mulţi alţii. Copilul meu ştie Tatăl Nostru, Crezul şi Ȋnger-Ȋngeraşul meu de la un an şi opt luni. Copilul meu e împărtăşit în fiecare duminică şi sărbătoare. Copilul meu ştie că Sărbătoarea Crăciunului nu e despre un moş gras care circulă prin aer, tras de reni, e despre Naşterea Domnului, venirea Lui în trup pe Pămînt. (Apropo, te-ai gîndit vreodată, dragă Norvegie, ce onoare ne-a făcut Domnul că S-a coborît printre tîmpiţii de noi?)
Copilul meu ştie să-şi facă cruce de cînd a învăţat că are control asupra mîinilor lui. Pe Maica Domnului o iubeşte “de nu poate să numere”, la fel şi pe sfinţi şi pe îngeri.
La noi, în Romȃnia, există copii care ţin post de la vîrste foarte mici. La noi, în Romȃnia, copiii ştiu să se abţină de la un dulce dacă trebuie să se împărtăşească peste o oră. Ştiu că după o oră pot să-l mănînce. Copiii cîntă colinde la noi, în Romȃnia, şi nu se gîndeşte nimeni “muaaaamă, ce îndoctrinaţi sînt copiii ăştia!”.
Dragă Norvegia, să ţi se pună pata pe o familie de romȃni care-şi creşte copiii în duhul creştin, singurul, al Adevărului atît de mult, încît să-i rupi din matca lor, să-i dai printre străini, să le furi dreptul suprem la Mamă şi la Tată! Iată adevăratul abuz!
Dragă Norvegie, te acuz de abuz nu împotriva unei familii de romȃni creştini, te acuz de abuz împotriva Creştinătăţii, te acuz de abuz împotriva Vieţii şi Adevărului, de acuz de abuz de prostie şi ignoranţă! Laicitatea ta e stupidă şi fără sens. Grija ta pentru copii e lipsită de subiect, e o pseudogrijă, e ilară şi subdimensionată.
Dragă Norvegie, ştiu că nu l-ai citit pe Dostoievski, da’ lasă, că l-am citit io şi-ţi fac un rezumat! Ȋn Jurnalul lui, Dostoievski scrisese un articol despre cum o bonă fusese dată afară din familia de al cărei copil avea grijă pentru că stăpîna casei a surprins-o pe aceasta povestindu-i micuţei despre Maica Domnului. Familia respectivă era dintre cele noi, vezi bine, dintre cele moderne, dintre cele care adoptaseră repede Programul European de Laicizare, care nu e de ieri-de azi, e, iată, mult mai vechi. Să intri cu bocancii într-o familie de creştini, ba să-i iei copiii şi să-i dai printre străini, pe motiv că preocupările ei nu se opresc la Imediat! Iată abuzul! Ce diferenţă e între tine şi ISIS? Nici una! Sînteţi ambii, la fel de intoleranţi, de sălbatici şi reduşi. Unde sînt valorile europene în virtutea cărora ai adus atîta durere într-o familie? Unde sînt valorile toleranţei şi diversităţii, pe care te baţi cu pumnii-n piept că le împărtăşeşti? Unde e spiritul tău european? Ȋn ce se colţ de lume trăieşti? Ce cărţi ai citit?
Dragă Norvegie, valorile Europei îi învaţă pe copiii tăi că imediateţea e tot ce există şi tot ce contează cu adevărat, pe cîtă vreme, aici, în partea asta de Europă, copiii noştri învaţă să-şi sublimeze imediateţea în spirit. Copiii noştri gîndesc, copiii tăi sînt învăţaţi să mănînce. (Tot Dostoievski vorbea despre “copiii care gîndesc versus copiii care mănîncă”). Nu ştiu ce înseamnă pentru tine Crăciunul, dar mai ai timp, mai ai timp ca acum, de Crăciun, să refaci abuzul şi să reuneşti familia Bodnariu.
Pentru că nu ai, nu ai nici un drept asupra nimănui! Şi pentru că abia atunci abuzezi, cînd vrei ca toată lumea să-ţi împărtăşească valorile.
