Poate nu ştiaţi, dar un turn înclinat din județul Sibiu face concurență celebrului turn din Pisa. Însă, dacă italienii știu cum să speculeze economic, turistic sau ca imagine (prin filme documentare, pliante, vederi etc.) acestă rară „ciudățenie”, ai noștri preferă să se prefacă a nu băga în seamă acest posibil obiectiv turistic.
Perfect vizibil de la stradă (oricare șofer îl observă megând cu mașina de la Sibiu la Mediaș), turnului din Ruși nu i s-a creionat o legendă proprie.
Uitat până și de credincioșii Bisericii Evanghelice de aici, turnul s-a aplecat de la cerul Domnului îndreptându-se spre pământul oamenilor, bătând mătănii în locul lor.
Așezat la 18 km de Sibiu, satul Ruși, aparținând comunei Slimnic, își întinde casele de-a lungul șoselei șerpuite ce duce către Mediaș. După ce urci o coamă de deal, o pancartă din tablă te anunță că te afli la intrarea în sat.
În alte colțuri de lume, unde sunt bine puse în valoare monumentele istorice, ai fi știut sigur că în localitatea prin care urmează să treci este un turn înclinat. În Ruși, nici măcar o tăbliță nu indică faptul că aici se află un obiectiv istoric și turistic valoros.
Cu toate astea, vopsit într-un galben de culoarea florii-soarelui, turnul este vizibil încă de la intrarea în sat.
Ridicat pe o colină, cu acoperișul aplecat spre coroanele pomilor de sub el, are cumva poziția unei băbuțe ce se roagă încovoiată la icoana Maicii Domnului, cerând parcă îndurare cerului și pământului în numele celor care au părăsit și credința și biserica.
Brâul de cărămidă care înconjoară biserica este igrasios, ros de vânturi și ploi, semn că cetatea țărănească, adăpost cândva și fală pentru toți locuitorii din Ruși, nu mai interesează pe nimeni.
Porțile din lemn, care dau spre curtea Bisericii Evanghelice, sunt încuiate cu lacăt ruginit. Biserica de azi a fost construită peste una mai veche, în anul 1626, iar turnul de la intrare a început să se încline, prin 1749, datorită unei mișcări a pământului.
După marele exod către germania , în 1990, comunitatea săsească de aici abia mai poate fi numărată pe degetele ambelor mâini. Cum cei rămași sunt bătrâni și neputincioși, puțini se mai încumetă să urce panta spre biserică.
Chiar dacă acest fapt ar explica, pe undeva, de ce biserica e aproape părăsită, tot nu constituie un motiv solid ca acest monument istoric și turistic să fie lăssat de izbeliște, făară a fi exploatat la adevărata sa valoare.
