Acum, după 72 de ani de la cele mai îngrozitoare crime comise vreodată, Jakob povesteşte despre ororile prin care a trecut şi despre brutalitatea aplicată evreilor de Germania nazistă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Oskar şi familia lui au fost arestaţi în ziua de 4 mai 1944, după ce nemţii au ocupat Ungaria. Doar două ore au avut la dispoziţie să strângă din lucrurile ce puteau fi cărate, după care au fost duşi într-un oraş din apropiere.
Alte familii de evrei, din localităţi învecinate, au fost "încărcate" în camioane şi, după un drum de peste 40 de kilometri, au stat zece zile în câmp deschis.
"Copii, nu ne vom mai întoarce niciodată aici! Asta ne-a spus bunicul, mie şi fraţilor mei", îşi aminteşte Jakob.
Bărbatul de 85 de ani povesteşte că au fost înghesuiţi în vagoanele unui tren de marfă şi duşi în lagărele morţii de la Auschwitz, în Polonia.
"Am fost împărţiţi în două grupuri: unii ajungeau în lagăre de muncă silnică, iar alţii în lagărele de exterminare, ucişi în camerele de gazare. Crematoriile funcţionau la foc continuu, arzând evrei 24 de ore pe zi", spune Jakob.
O minciună l-a scăpat de camera de gazare
În acel moment, lui Oskar i-a trecut prin cap o idee care i-a salvat viaţa: deşi avea doar 13 ani, i-a minţit pe nazişti că are 17, în speranţa că va fi trimis la muncă, nu la camera de gazare. Ceea ce s-a şi întâmplat.
"Munca a fost însă una brutală. Căram câte două găleţi de ciment odată acolo unde clădirile bombardate de Aliaţi erau reparate. Munceam 12 ore pe zi, cu mâncare puţină şi în condiţii îngrozitoare. Iar cei care nu făceau faţă muncii sau marşurilor forţate erau împuşcaţi pe loc de ofiţerii SS", continuă bărbatul.
Când armata rusă a înaintat aproape de Auschwitz, a fost forţat să mărşăluiască trei zile şi trei nopţi în ger, prin zăpadă.
Purta pantofi din lemn, fără şosete. Singurul mod prin care şi-a protejat cât de cât picioarele a fost să şi le înfăşoare cu ziare.
Mai târziu, 180 de evrei au fost îmbarcaţi într-un vagon de marfă deschis. Mulţi au murit de foame şi epuizare.
Oskar a fost forţat să lucreze într-o uzină din Germania, unde se fabricau rachete ce urmau să fie folosite de nemţi împtriva Aliaţilor şi Marii Britanii. Muncea în schimburi de câte 12 ore şi primea ca hrană trei cartofi pe zi. Se mai întâmpla ca unul dintre ei să fie stricat, dar tot îl mânca...de foame.
Când Statele Unite au bombardat fabrica, Jakob şi restul evreilor au fost mutaţi în Bergen-Belsen, unul dintre lagărele de concentrare naziste din nord-vestul Germaniei.
Nu şi-a mai văzut mama şi sora niciodată
Timp de şase zile nu au pus gura pe mâncare şi şi-au potolit setea cu zăpadă.
Jakob a fost eliberat în 15 aprilie 1945, de Armata Britanică. El şi colegii săi evrei erau însă prea epuizaţi pentru a mai sărbători.
Iniţial, tabăra de la Bergen-Belsen a fost o bază pentru prizonierii de război. Ulterior, în 1943, la ordinul lui Heinrich Himmler, şeful SS şi al Gestapoului, a devenit lagăr de concentrare pentru evrei şi romi sinti. 50.000 de prizonieri de război ruşi şi peste 50.000 de deţinuţi evrei şi romi şi-au găsit sfârşitul aici.
După ce au fost despărţiţi la Auschwitz, Jakob spune că nu şi-a mai văzut mama şi sora niciodată.
A venit la New York, unde a lucrat ca măcelar, apoi, mai târziu, ca instalator.
Astăzi, Oskar Jakob trăieşte în St. Louis, statul american Missouri, iar iernile şi le petrece în Polk County.
Marvin Kahn, vicepreşedintele organizaţiei americano-israeliene Heartland, a declarat că povestea lui Oskar Jakob este unul dintre motivele pentru care Israelul încă există şi astăzi.
Potrivit Highlands Today, Jakob a fost intervievat de celebrul regizor Steven Spielberg când acesta se documenta pentru Lista lui Schindler, un film bazat pe fapte reale, care spune povestea lui Oskar Schindler, un afacerist german care salvează viața a peste o mie de evrei de origine poloneză în timpul Holocaustului.
Peste 6 milioane de oameni au fost uciși în Holocaust
Autoritatea Yad Vashem de Amintire a Eroilor şi Martirilor Holocaustului din Ierusalim, susţine că "nu este cunoscut numărul exact al evreilor ucişi în Holocaust", însă "cifra cea mai frecventă este cea de şase milioane". Se estimează că Centrul de comemorare al Holocaustului are în prezent peste patru milioane de nume ale victimelor.
