Trăieşte frumos, iubeşte oamenii, iar relaţia sa cu Dumnezeu este una fără cusur. Bădia plânge atunci când se roagă, atât de tare crede în Cel de Sus. Oricât de greu i-a fost, nu a înjurat în viaţa lui pe absolut nimeni. Nimeni nu l-a văzut beat vreodată. Nici nu a trecut pragul vreunui spital. Cât despre cuvântul pastile, nu există şi nu a existat în vocabularul bătrânului. Are 106 ani, însă este roşu la faţă ca un holtei, glumeţ, cu drag de viaţă şi gospodar. I-a plăcut mereu să fie o gazdă bună. Povestea lui de viaţă este deopotrivă spectaculoasă şi impresionantă. Longetivitatea pare să fie o trăsătură de familie. Au fost cinci fraţi, toţi trăind peste 80 de ani, ajungând la 90-92. Soaţa lui badea Costin s-a stins din viaţă acum 15 ani. Are două fete: pe Aurelia, de 70 de ani şi pe Cornelia de 67 de ani, un nepot de 50 de ani şi alţi trei nepoţi plecaţi în străinătate.
A rupt nouă perechi de opinci
Badea Costin, veteranul din Bistriţa, nu a avut o viaţă deloc uşoară. Încercările, nu puţine, l-au făcut însă mai puternic. Fiu de ţărani, personajului nostru i-a plăcut mult să muncească la câmp. I-a plăcut viaţa, iar ea l-a plăcut la rândul ei, răsplătindu-l cu zile şi cu poveşti la care mulţi au visat doar. A luptat în cel de-al doilea Război Mondial. A fost prizonier în Rusia, undeva în Munţii Ural, acolo unde a mers cu armata germană. Când s-a întors frontul a venit cu ruşii.
„Am venit pe jos din Rusia, din Munţii Ural până în Munţii Tatra, în Cehoslovacia, cu frontul. Am rupt nouă perechi de opinci. Îmi amintesc că unde se oprea frontul ziua mai beam apă, ne mai odihneam aşa pe la marginea pădurii. Când vedeam de la distanţă că sclipeşte ceva, mergeam în fugă până acolo şi, mare, ne era bucuria când ne dădeam seama că e o motocicletă abandonată de nemţi sau de ruşi. Tăiam repejor cauciucurile şi ne făceam opinci“, povesteşte, năpădit de amintirile vremurilor bătrânul Costin.
Familia şi Dumnezeu, cele mai puternice legături
După război a revenit acasă, amintindu-şi că „era o foamete de mâncau prune uscate şi grăunţe fierte“. A decis apoi că trebuie să-şi întreţină familia şi s-a mutat la Bucureşti. S-a angajat geamgiu. Punea geamuri la oameni, făcea bani şi îi trimitea acasă că erau fetele mici şi trebuia să le imbrace, să le dea de mâncare. După o perioadă s-a intors în Ardeal, unde a început să se gospodărească: şi-a cumpărat pământ şi animale.
Badea Costin sfidează vârsta. Este mândria comunei Ciceu-Giugeşti. „În fiecare zi merge la biserică şi stă în prima bancă. Este o mândrie şi pentru părinte să-l vadă mereu acolo în faţă. Este cel mai longeviv din judeţul Bistriţa, de trei ani de zile e în top. E puţin hazliu bunicul, are o cârjă de care nu se foloseşte, o ţine în mână aşa şi trece pe lângă oameni de 80-85 de ani care sunt bolnavi, au nevoie de cârjă şi zice: <<hai, mai boşorogilor mai repede, nu mai încurcaţi lumea pe aicea>>, povesteşte cu mândrie nepotul acestuia. „Lasă-ne în amarul nostru, bade Costine că noi suntem bătrâni şi betegi“, vine şi replica celor care privesc cu invidie la vârsta „flăcăului“ de 106 ani.
Secretul longetivităţii lui badea Costin
Pe principiul „esenţele tari stau în sticluţe mici“ al nostru veteran este de statură mică, dar puternic. Duminica, literă de lege: merge la biserică şi apoi la masă cu nepoţii. La poveşti interminabile despre viaţă. Deşi mulţi se întreabă care este secretul longetivităţii lui badea Costin, acesta spune clar şi răspicat că a mâncat abosolut orice i-a poftit inima. Că viaţa i-a dat zile şi el le-a primit.
„Este un om ponderat, echilibrat şi nu a făcut abuz de nimic. Slănina, mămăliga, brânză, fructe,legume a mâncat de toate. Nu s-a privat de absolut nimic din punct din punct de vedere alimentar“, ne povesteşte nepotul lui bădia, cel care-l admiră extrem de mult pe bătrânul de 106. În plus, un pahar de vin roşu nu strică la nicio masă. Badea Costin are însă, dincolo de bucuriile şi necazurile pe care i le-a oferit viaţa şi pe care le-a înfruntat fără niciun pic de teamă, un mare of: nimeni dintre mai „marii ţării“ nu l-au băgat în seamă. Nu l-au apreciat, nu l-au decorat, iar pensia lui este undeva la 220 de lei.
Cea mai mare supărare a omului care a ajuns la aproape 106 ani
„Eu i-am făcut actele alea pentru Unitatea Militară de la Târgovişte, ştiţi cum era atunci cu veteranii, nu l-au găsit în baza de date, în evidenţă. Are 200 şi ceva de lei toată pensia. Nu are nimic, atâta-i tot şi e suparat din chestia asta că nu îl bagă nimeni în seamă.E cel mai bătrân şi are pensia cea mai mică. Din punctul asta de vedere e supărat: măi, trăiesc degeaba aicea, nu mă bagă nimeni în seama“, povesteşte nepotul, puţin resemnat de situaţia bunicului, o adevărată lecţie de viaţă pentru noi toţi.
SURSA FOTO: rasunetul.ro şi viatatransilvaniei.ro
Iubeşte oamenii, câmpul şi tradiţiile
Cea mai mare plăcere a lui este acea de a sta printre oameni, de a-i ajuta, de a le asculta păsurile şi de a-i încuraja. După război, atunci când se făcea clacă în sat era primul care lua carul cu bivolii şi pleca să-l ajute pe respectivul. Îi place să fie gospodar, să fie o gazdă bună. Are asta în sânge. Deşi are o vârstă la care mulţi dintre noi nici nu visează, are în gospodările o vacă pe care o mulge şi o hrăneşte chiar dumnealui. Pentru badea Costin, tradiţiile sunt sfinte. Nu este sărbătoare să nu se încalţe cu opinci, cu haine vechi, ţesute din lână. Ştie că fără Dumnezeu nu ar fi trăit nimic din toate astea. Bătrânul are legământul lui cu Cel de Sus. Îşi împreunează mâinile şi se roagă până ajunge să plângă. Când frânge palmele, asprite de vreme şi de experienţele vieţii, nu întodeauna uşoare, şi deschide încă o filă. Şi încă una. Ştie că o avea zile cât o vrea Bunul Dumnezeu. Ce îţi doreşte?- „Să trec de 1, să ajung la 111“... Povestea continuă... Să ne trăieşti, bădiţă Costin!
P.S. Din anumite motive, familia nu ne-a pus la dispoziţie fotografii cu domnul Augustin Rus, cel care pe 6 aprilie va împlini 106 ani. Fotografiile pe care le-am postat au fost preluate de pe site-ul www.rasunetul.ro şi sunt poze făcute în urmă cu doi ani atunci când badea Costin împlinea 104.
