Felicia Anna este o prostituată din România, care lucrează în vitrinele Amsterdamului. Are 27 de ani și se prostituează de 4 ani. Ține un blog, behindthelightdistrict.blogspot.nl, unde scrie despre fenomenul prostituției și participă la dezbaterile pe această temă. Clientul... este un blogger care semnează pe un site cu milioane de vizualizări, fiind cel mai cunoscut reper online despre viața de noapte din Amsterdam.
Adevărul despre prostituție este știut doar de cei care sunt dincolo de draperiile roșii ale vitrinelor, fie că sunt prostituate, fie că sunt clienți. Mariustuca.ro vă prezintă în exclusivitate opiniile unei prostituate și ale unui client fidel.
Citiți prima parte a interviului: Confesiunile unei prostituate din Districtul Roșu. "Banii au fost singurul motiv"
_______________________
■ Ai accepta să lucrezi ca prostituată și în alt oraș? Sau în altă tară? Sau în România?
■ Am ales să lucrez la Amsterdam pentru că aici poți face o grămadă de bani de la turiști. Alte orașe au mai puțini turiști, iar localnicii nu sunt atât de generoși – plătesc mai puțin și cer mai mult. De asemenea, prețurile pentru serviciile sexuale sunt mai mari la Amsterdam, deci e simplu să faci mai mulți bani. M-am gândit la un moment dat să lucrez în altă țară, dar avantajul în a lucra în spatele vitrinei este ca ești propriul tău șef, nu ca atunci când lucrezi în cluburi. Și astfel poți să îți alegi singură clienții. Escortele nu pot face asta, de exemplu. În plus, aici am protecție, lucru de care nu m-aș bucura pe stradă. Totuși în România nu aș lucra niciodată. E prea periculos, oamenii văd prostituția ca pe ceva tabu, în plus s-ar afla mai repede ce fac, dacă aș munci în țara mea.
■ Te deranjează comparațiile cu prostituatele care fac această meserie în România?
■ Nu, de ce m-ar deranja? Este același lucru ca a fi un economist comparat cu un alt economist din România? De ce ar fi diferit? Singura diferență dintre prostituate este motivul pentru care o fac, nu meseria în sine. Dacă faci acest job dintr-un motiv greșit, cu siguranță ți-ai greșit meseria.
■ Ce faci atunci când nu muncești în vitrină?
■ Aceleași lucruri pe care le fac toți oamenii atunci când nu se duc la serviciu – cumpăr mâncare și haine, fac curat, gătesc... Îmi place să ies la plimbări, vara merg în concediu. Este o meserie ca oricare alta, nu ne schimbă cu nimic viața privată.
■ Te vezi făcând altă meserie?
■ Acum nu. Și nici în viitorul apropiat. Sunt prea bine plătită ca să renunț acum. Dacă voi face altceva vreodată... o să-mi deschid o companie proprie, dar nu sunt sigură încă.
■ Te preocupă foarte mult deciziile politice în ceea ce privește prostituția. Te-ai gândit vreodată că ai putea fi un bun jurnalist?
■ Nu, e prea multă muncă pentru un salariu insuficient. Nu-i pentru mine. În plus, n-aș putea suporta să am un șef care să-mi spuncă ce să scriu și ce să nu scriu.
■ Ce spune iubitul tău despre meseria ta? El lucrează în același domeniu?
■ Nu, iubitul meu are un job la un birou obișnuit, face ceva total diferit. Iubitul meu mi-a fost client demult, așa ne-am cunoscut. Deci știe despre meseria mea și a știut de la bun început în ce se bagă. Dacă nu ar fi acceptat asta, era liber să plece oricând. Dar nu a făcut-o, nu a plecat! Ba dimpotrivă, mă susține.
■ Îți dorești copii? Le-ai menționa acest episod din viața ta?
■ Da, mi-aș dori să am copii, dar nu atâta vreme cât am jobul ăsta. Vreau întâi să fac suficienți bani cât să-mi pot lua tot ce-mi doresc, înainte să încep capitolul cu copiii. Cred că o să le spun despre această perioadă din viața mea când vor fi destul de mari să înțeleagă.
■ Cum te recomanzi celor care nu bănuiesc că tu ești Felicia Anna?
■ Nu mă recomand, nimeni nu știe care este identitatea mea reală. Numele meu adevărat, numele de la muncă și numele de pe blog nu au absolut nicio legătură. Nu mă recomad clienților cu numele Felicia Anna. Acesta este un pseudonim cu care mă identific în dezbaterile despre prostituție. Nu le spun clienților, nici colegilor că sunt Felicia Anna, deci pot fi oricare fată care lucrează în Districtul Roșu.
■ De ce „Felicia Anna”? De ce acest nume care nu pare, neapărat sexy?
■ Prietenului meu i-a plăcut unul dintre nume, mie mi-a plăcut celălalt așa că le-am combinat. Am vrut să aleg un nume pe care să nu-l aibă toată lumea, ca să nu bag pe cineva în vreo belea pentru că poartă același nume. Nu are nicio legătură cu a fi sexy. De fapt, nu-i nimic sexy la numele ăsta.
„Familia este totul pentru mineˮ
■ Păstrezi legătura cu familia ta din România?
■ Da, familia este totul pentru mine. Merg des acasă, în România, să îi vizitez. Familia este foarte importantă pentru mine, nu vreau să o pierd.
■ Ce crezi că s-ar întampla daca ar afla că te prostituezi?
■ Nu știu și nici nu vreau să aflu, prefer să nu mă gândesc la asta.
■ Este adevărat că bărbații care vă solicită serviciile își scot verigheta de la mână? Sau este doar un mit?
■ Unii o scot, dar majoritatea nu. Bărbații care își scot verigheta o fac pentru ei înșiși, ca să nu le cadă privirea pe ea în timp ce... vizitează o prostituată. Dar nu fac acest gest pentru noi, de teamă că am vedea-o sau ceva de genul ăsta. Ăsta e un gest pe care îl faci atunci când construiești o relație paralelă cu cineva. Eu sunt doar o companie plătită, nu-mi pasă dacă e însurat sau nu, atâta vreme cât eu îmi primesc banii. Și nu tind să cataloghez oamenii. Dacă un bărbat însurat vrea să mă plătească, este alegerea lui, nu a mea. Dar, cum spuneam, majoritatea nu scot verigheta. Deci... e un mit.
■ Care a fost cel mai ciudat client pe care l-ai avut?
■ A fost un bărbat care a vrut să îl plimb ca pe un câine. Nu a vrut sex, vrut doar să îi pun o curea în jurul gâtului și să îl plimb prin cameră. A plătit 300 de euro pentru asta, deci sper să se întoarcă la un moment dat.
■ Fetele care stau în vitrinele canalului principal percep mai mulți bani decât cele din zonele lăturalnice?
■ Nu. De fapt zona cu cel mai mult succes, cea mai aglomerată este cea din partea de lângă biserică, unde sunt aleile înguste. De-a lungul canalelor, ca prostituată, ai parte mai mult de turisti care se plimbă și vin să se uite. De regulă, sunt tipul de oameni care evită întunericul și zonele înguste, de teamă să nu pățească ceva. Deci, în acele alei înguste, majoritatea celor care vin sunt clienții care merg la sigur.
■ Ai o fereastră a ta, sau se schimbă în fiecare seară? Cine decide în ce vitrină stau fetele?
■ Am propria mea fereastă. Proprietarii închiriază în ordinea în care vin fetele la muncă. Dacă o fată vrea să păstreze o anumită cameră, o poate închiria pe o perioadă mai lungă. Dar, odată rezervată camera, trebuie plătită chiar dacă fata nu vine la serviciu. Fetele care au cameră fixă iși iau două zile libere pe săptămână, timp în care nu trebuie să plătească pentru cameră.
■ Ce nu îți place la meseria ta?
■ Presupune multă așteptare. Jobul ăsta este plictisitor, de cele mai multe ori. Nu este atât de sexy precum își imaginează lumea. O mare parte din timp o petreci în spatele vitrinei, așteptând să vină un client. Unele fete se plictisesc atât de tare încât vorbesc la telefon, ca să le treacă vremea mai ușor.
■ Ce se întâmplă odată ce un bărbat își arată intenția de a intra în vitrina pe care o ocupi? Ce se întamplă de la acel moment până la plecarea lui?
■ Întâi negociem, în funcție de ce își dorește și stabilim un preț. Odată ce îl acceptă intră, întâi mă plătește, apoi depinde de ce vrea. Unii se așează pe pat și vor să vorbească. Iar eu doar petrec timp cu ei și îi anunț când le-a expirat timpul. Atunci își iau lucrurile și pleacă. Depinde de ce vor clienții...
■ Crezi că va scăpa vreodată prostituția de stigmatizare? De fapt, este un job ca oricare altul?
■ Nu știu dacă prostituția va scăpa vreodată complet de stigmat, dar cred că, la un moment dat, oamenii de rând o vor accepta ca pe o meserie normală. Așa cum, încet-încet, oamenii au acceptat că femeia este egală cu bărbatul, așa cum oamenii de culoare au fost integrați, așa cum cei cu orientare gay au fost tolerați. Este doar o chestiune de timp, deși nu cred că o să trăiesc atât de mult să o văd întâmplându-se.
■ Îl cunoști pe cel care are blogul Amsterdamdiaries și ți-a dedicat un articol?
■ Da, Amterdamdiaries a fost printre primele bloguri care l-au urmărit pe al meu. Bărbatului care ține acest blog i-a plăcut blogul meu atât de tare încât a vrut să facem un interviu prin e-mail, interviu pe care l-a promovat cum a știut mai bine.
■ Dacă un bărbat însurat este în excursie la Amsterdam și plătește pentru o vitrină, se cheamă că și-a înșelat soția sau că și-a cumpărat un souvenir specific Olandei?
■ Suvenirul este ceva pe care îl duci acasă, iar pe o prostituată nu o poți lua cu tine. Nici sexul de care ai parte atunci când ești cu ea. Deci, clar, nu e un souvenir. Unii ar spune că acest tip de bărbat își înșală soția, lucru care, pe de-o parte, este adevărat pentru că face sex cu o altă femeie. Totuși, oamenii nu își dau seama de un lucru. Cei mai mulți bărbați însurați care vin la prostituate o fac pentru că nu mai au activitate sexuală satisfăcătoare acasă, cu soția. Nu vorbim de câteva zile. Am avut clienți care nu o mai făcuseră de câțiva ani. Acești bărbați nu vor să își înșele soția începând o aventură, așa că aleg să meargă la o prostituată, unde nu se pune problema atașamentului sentimental, ci este vorba despre sex, fără legătură cu dragostea. Toți acești bărbați îmi spun că încă își iubesc soțiile, dar că au nevoi și, tocmai pentru că îți iubesc atât de mult soțiile nu vor să le înșele. Deci, după cum observi, totul depinde din perspectiva din care privești problema. Majoritatea acestor bărbați sunt neglijați de femeile de acasă. De cele mai multe ori ei nu vor sex, ci o discuție intimă, atenție din partea unei prostituate. Ca mine!
_______________________________________
Ce mai puteți citi pe miscareaderezistenta.ro:
Vladimir Putin, prima reacție în scandalul de dopaj al Mariei Șarapova (VIDEO)
Traian și Maria Băsescu vor să fie moldoveni cu acte în regulă. Au depus deja cererea!
