Proiectul a ţinut cont de criticile aduse de judecătorii CCR vechii Legi privind securitatea cibernetică a României. În expunerea de motive se arată că actul normativ contribuie la asigurarea protejării, în spaţiul cibernetic, a dreptului cetăţenilor la viaţă intimă, familială şi privată, în special a datelor cu caracter personal gestionate de către deţinătorii de infrastructuri cibernetice.
De asemenea, ca o garanţie a respectării drepturilor şi libertăţilor persoanei, proiectul de lege prevede că accesul la datele de conţinut din infrastructurile cibernetice ale deţinătorilor prevăzuţi de lege se va realiza în baza unei autorizaţii emise de judecător, în condiţiile legii. Totodată, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său prin aplicarea acestei legi poate contesta măsurile dispuse de autoritatea de control.
Iniţiatorii spun că prin neadoptarea acestei legi, România nu-și va putea armoniza demersurile pe dimensiunea securității cibernetice cu cele ale partenerilor săi din UE și NATO. De asemenea, statul român nu va dispune de pârghiile necesare diminuării vulnerabilităților de securitate cibernetică și asigurării apărării cibernetice, în scopul reducerii la un nivel acceptabil a riscurilor la adresa securității infrastructurilor cibernetice.
Prevederile actului normativ se aplică autorităţilor şi instituţiilor publice, persoanelor juridice deţinătoare de infrastructuri cibernetice care susţin servicii publice sau de interes public, ori servicii ale societăţii informaţionale, a căror afectare aduce atingere securităţii naţionale sau prejudicii grave statului român ori cetăţenilor acestuia; persoanelor juridice, deţinătoare de infrastructuri cibernetice care prelucrează date cu caracter personal;furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului; furnizorilor de servicii de găzduire internet şi furnizorilor de servicii de securitate cibernetică.
Printre principiile care stau la baza acestei legi se numără asigurarea protejării, în spaţiul cibernetic, a dreptului la viaţă intimă, familială şi privată al cetăţenilor, în special a datelor cu caracter personal gestionate de către deţinătorii de infrastructuri cibernetice şi asigurarea securităţii cibernetice prin responsabilizarea deţinătorilor de infrastructuri cibernetice.
Citiţi şi:
Noua lege Big Brother. Ce obligaţii au furnizorii de internet
Noua lege Big Brother. Ce obligații au companiile de telefonie
